Mă înscriu candidat la moarte

Maria,poate cuvintele mele sunt seci,poate le-am nascut mai greu in ultimul timp,sunt mai batrana acum si stii si tu ca trecerea muta ne apasa uneori... Ce mult ma bucur sa te citesc,ce mult am uitat sa mai vin,sa mai citesc sa... Mi-e dor iar de cuvantul deschis... Cu drag!

maria,
trec prin poezia ta și respir din ea în liniște.
e ca și cum aș respira aerul din urma primei ploi.
îmi place deschiderea și discursul ferm

\"lumina se face noapte viața mă leapădă nestingherită
neprevăzutul schimbă mereu cursul întâmplărilor
toate se rostogolesc peste mine râurile cei treizeci de arginți
sânii ei uscățivi îmi astupă gura ca un torent sălbatec
coapsele mi le așează peste palmele zbârcite de geruri
îmi sângerează fruntea cu jocul ei ciudat
Wagner ne acompania sinistra împerechere
vocile reptau la nesfârșit ca într-un ecou

iubește-mă
iubește-mă până la pântec
iubește-mă să te pot naște
iubește-mă într-o nouă viață
iubește-mă până la pântec să te pot naște într-o nouă viață\"

plăcut cu întregul dar partea de final pulsează, trăiește
și nu pot decât să respir din cuvintele care pe tine te respiră adânc...

îmi place și mesajul

cu sinceritate,
teodor dume,

Marilena – timpurile trec peste noi sau noi printre timpuri? Nu pot spune că trecerea ta pe aici m-a surprins, ci mai mult mi-a adus bucurie, în felul acesta am aflat că exiști, că existați. Tăcerea e o sufeință grea, te aștept oricând și vă aștept să citim împreună versuri, să știi că în luna mai parcurile de aici au o frumusețea aparte, de asta te invit să povestim împreună mergând aiurea...Fă-ți timp și lasă sufletul să vorbească.

Teodor – dacă poemul acesta ți-a adus liniște, e poate pentru faptul că te simți apoape de vers, respiră versul și o dată cu el și pe cel ce a scris. Mulțumesc! De foarte multe ori avem nevoie de respirația celuilalt să ne dea impuls pe mai departe.