Îngerul pustiei cel născut din femeie

Un poem scris pentru această zi. Plin de învățăminte, redă cu acuratețe faptele, parcă te înfioară puțin. Nu pot cita nimic, toate ar fi de remarcat. Istorie, credință, ilustrate poetic într-o zi mare.

\"Iar Iisus, auzind, a plecat de acolo într-o corabie, în loc pustiu, ca să fie singur\" zice Evanghelia utreniei de azi (Matei 14,13). Se duce în deșert ca să-l jelească pe cel mai mare om născut din femeie. Pe cel care a văzut semnul lui Dumnezeu și l-a arătat lumii. Pe singurul care înțelesese.

Dar oamenii se țineau pe jos după El, și-L îmbulzeau, și Lui \"I s-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor\".

Liviu - Ioan,

Mulțumesc de oprire, chiar îmi doream să-l citească cineva, prinsă de toate ale zilei, parcă nu mă simțeam împlintă, dacă nu scriam ceva, e poate momentul cel mai dramatic al acestei ,,istorii,,. Am încercat pe cât posibil fără metaforă să redau ceea ce a fost, o realitate care are trmiteri spre multe alte lucruri dramatice ce se întâmplă în lume azi, ce ne înfioară, dar nu putem face nimic, aici e cu totul altceva, cred eu...

Călin - aducerea cuvântului evangheliei acum și aici este pentru mine și o bucurie dar și o întristare, am fost departe de cele spuse de tine, poate de asta m-am manifestat aici cu aceste versuri ale mele, directe și fără înflorituri, fiindcă cuvântul oricât de simplu este spus îi poți găsi interpretări. Mulțumesc!

\"încă sângerând capul feciorelnic al profetului
este adus
în sala de ospăț
drept
hrană salomeei și irodiadei\"


De obicei icoanele sugereaza ingerul cu trasaturi de femeie, este un paradox ca
ingerul poarta in sine chipul femeii; \'feciorelnic\' conturat cu linii fine cu maini prelinse cu degete ca niste aripi intotdeauna de un alb imaculat! Da, greu de scris, greu de citit, greu de a ne intoarce spatele ispitelor, iubirea spinteca ea cheama durerea iar zadarnicia le ingroapa! ganduri bune Maria

Marie :)

Se întâmplă să fi fost obsedată de Salomeea și Botezătorul, via Oscar Wilde.
Regizam o piesă de teatru și, de unde, la început, o alesesem pentru că părea simplă și clară clară, m-am trezit cu mii de posibilități cu care subiectul poemului tău frumos (sic!) a început să mă încolțească. Poate părea o laudă deșartă (piesa a fost premiată la Avignon:D), dar vroiam să știi că te laud \"într-o cunoștință de cauză\":)
Poemele cu subiect biblic nu sunt prea bine digerate de modernitate. Nu știu mulți \"psalmi\" care să nu pară prăfuiți, nu știu nicio \"omilie\" să-și fi ițit miracolul din cyberspace, rarele pasaje biblice pe care le găsesc în poeziile moderne par... goluri umplute cu ceva... misticism, nush exact ce.
Fără interpretare, fără subtilități provocatoare, fără să-mi destrame creierul sau inima cu vreo emoție. De obicei le evit, dacă pot. Sau le uit în secunda 2.
Dar poemul tău...
Irezistibil, încă din titlu.
Seamănă cu o piesă.
Acel \"ieri\" de la început, pare didascalie. Localizarea asta de o simplitate...hm...
mă aruncă în mijlocul poveștii, cu un început elegant, de poveste mare.
Caracterizezi excelent personajele, ai tonul ăla cu ecouri profetice, iar \"pustiul îi ține loc de casă\" și \"pregătea cărările neumblate ale Domnului\" sunt versuri uluitoare.
Contextul e credibil. Ai atmosfera de poveste biblică.
Povestitorul (martor ocular? uau!!)are solemnitatea celui care crede, care nu are niciun dubiu.Teologie de finețe.
Ar fi multe de spus. Sper să simți încântarea mea de cititor pe table de piatră.
Știu că religia e lăuntrică și spirituală, dar îmi face bine să îți mulțumesc pentru că te preocupă \"liberarea de păcat\" și de...poveste.
E o binecuvântare să găsești, unde, sincer, te aștepți cel mai puțin, pacea lăuntrică. Și un poet care răscumpără icoane.
Mulțam.

Doru Doru(lui)ian- referitor la chipul îngerului din icoane, nu pot comenta, dar dacă vrei referiror la titlu, e cu totul altceva, citisem undeva mai demult că așa ar fi fost numit Ioan Botezătorul, nu știu a spune prea multe ca răspuns la comentariul tău, doar că, fiecare literă așezată aici e iubirea adunată în decursul timpului, iar cel ce o primește sunt sigură că se simte împlinit. Fiecare cuvânt poartă în el o lume întreagă.

Iolanda – în decursul timpului am învățat că nici măcar obsedat de credință să nu fiu, obsesia e ca o boală, așa că referitor la Salomeea... Ioan Botezătorul poate fi un model de răbdare și înțelepciune, de iubire și jertfelnicie... E interesant ceea ce îmi spui referitor la piesă( referitor la a afla mai multe despre ceea ce îmi spui poate mă contactez pe email, aș vrea să aflu mai multe) Cum sunt sau nu primite poemele acestea, nu vreau să spun că nu mă interesează, dar în decursul timpului am învățat un lucru, dacă un singur cititor rezonează cu ceea ce am scris e foarte bine.

În acel ieri este toată esența a ceea ce urmează, fiindcă eu cred că abia după ce citești primul cuvânt curiozitatea te trmite mai departe... mă oprec fiindcă nu vreau să duc \"povestea\" dincolo de \"poveste\". Mulțumesc!