nu pot să tac
când știu ce dulce e Cuvântul
când cel vechi de zile nedorind nimic
în brațele slăbănogite de reverie și tăcere
se-așează ca un miel nevinovat să strângă
doar în el durerea
Codrina Verdeș
nu mai știu nimic despre mine
plictisită singurătatea aceasta încă neterminată
de la înălțimea suspinelor hăituite de melancolie
își poartă tristețile vieții cu ochii pe ceasul din
***Ziua
pline de remușcări zorile se retrag pulsând cuvintele pe altarul necredinței
demult a cântat cocoșul ziua se dă în leagăn prevestind candoarea
trupul își plânge răstimpul nopții în zigzagul
contururi transparente
pe un altar închipuit
înmugurind
gustul poamelor
bune
sunt pasările oarbe ale nopții
îndărătul ferestrei
modelează cu degetele
chipul orbului
pipăind lumina
când vom înșira anii buimăciți de mirosul vinului în pahare
să nu crezi că viața te va lăsa de capul tău nu
nici tihna timpului nici vântul strâns sub căpătâi
nu te va ierta
vei auzi o chemare
înseamnă-mă pictură în vitraliu
înfășurată într-o mie de culori
să pot păși pe alt tărâm spre tine
dorinței înseamnă-mă pe vălul clipelor de seară
ca neclintiți să stăm de
de-o bucată de vreme mă bântuie glasuri reci
închipuiri cuprinse de negura nopții
adunate prin unghere chipurile ciudate
seceră prin lanuri vise și inimi
îngerii cântă în casa
Motto
Iară prea Stefan vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănastire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era,că plângea toți ca după un părinte al său, că cunoștiia
starea de nebunie e prelungită într-un om sănătos
soarele nu se mai complace în variațiile cosmice
socialul perturbează iubirea și legea morală din noi
se diminuează conștiința la cumpăna dintre
cel ce cu dragoste ai fost întâiul chemat întru patima lui Hristos
curățește vasul în care sălășluiește sufletul meu
pentru a-ți aduce cântare Aliluia
strângând mrejele ai devenit cetățean al
Am nevoie de cuvintele tale,
Dar nu am nevoie de inima ta!
Am nevoie de mireasma sufletului tău,
Dar nu vreau nopțile tale!
Am nevoie de brațele tale,
Dar nu vreau sărutarea ta!
Am nevoie de
trandafiras - o minatura a frumusetii catifelate, aceasta este vocea Mihaelei Pop, discreta si suava , fara a fi stinsa, un crescendo, fara a atinge cote vehemente, dezvaluind fara a brusca,
Mă caut în mine sihăstrind cuvinte
Și mă prefac că-mi sângerează a inimii durere
Pe drumuri rătăcesc pierdută spre niciunde
În noaptea dinainte reînvățând să tac
Mă caut în mine sfredelind
am adunat în cuvinte tot timpul din lume să te fac chimval răsunător
lumina pătrunde agale chemându-te
de cele mai multe ori curcubeul se așează în brațele tale
în căutarea timpului
Motto: într-o zi ai să pleci fără mine
și am să adorm în viață fără să trăiesc
dacă ar fi să plec
voi lua cu mine toate nopțile în care mă luminai
ți-aș dărui doar simțirea în viața asta
Iată-mă la două zile după lansarea de carte a lui Valeriu Cercel, dacă tot am venit în București cum era să ratez spectacolul \"PLUMBUITA\" de Sorin Teodoriu, de la Centrul Cultural al Ministerului
flori cuvinte și un timp pierdut
puzderia de stele se revarsă ca o apă tulbure
suflet îmbălsămat cu flori de cireș
te caut prin frunzișul acoperit de stropii
triști
nimeni nicăieri doar o
prezentul acesta devine trecut
cuvintele mor când trebuie să vorbești
colbul vremii va adăposti zilele
pasul meu pasul tău își vor pierde zborul
învăț cu îndârjire numărul zilelor
caut
Dana Ștefan
18: Cifra cu ochi verzi, incandescenta brodata cu ate albe insailate marunt, stralucire delicata desfacand petale, matase incolacita dupa gat, soapte picurate in ureche, matasuri
nașol.
Dar interpretarea e lamentabilă, îmi pare rău s-o spun. Parcă sunt decupate frânturi din cărticele și aruncate așa aiurea. Didactică, rigidă, dezinteresată. Ca la școală. Până și un școlărel
NOTA:
Coperta: Andrei Sava
Tehnoredactarea: Maria Prochipiuc
Sondăm adânc, precum minerii
Femeia azi, emancipată,
Nu mai e ce era odată.
Preferă în mai mulți menajul
Iar țelul declarat:
m-am lăsat în brațele tale
ispită
dincolo de albastrul privirii neantul
descoperă adâncurile ființei
ochii tăi eresul cuvintelor îngrămădite într-o inimă de piatră
timp adus la hotarul dintre viață
MP