Tablouri suprapuse IV

nu sunt sigur daca as putea spune ca am intilnit
imagini(tablouri) inedite dar suprapuse da;
ba chiar mi-am amintit de curcubeu si ingeri.
poate are sa te zgirie si nici ca as fi vrut sa par
atent dar corecteaza te rog \"inmii\"
intr-o zi am sa cresc si eu mare :)

\"vezi ce usor se pierde urma?\"

poate urma... dar inima ramane mereu incinerata in sangele involburat al iubirii...

amintește-ți că timpul nostru l-am lăsat obol sfinților
dar aminteste-ti ca sfintii suntem noi

te citesc filă cu filă în tăcere, nu pot, iubirea din mine doare și atunci tac
tacerea face farmecul sa fie in fiecare izvor de fericire

îmi pun întrebarea prea târziu...
tarziu?! nu exista... ci doar starea de veghe...

inoni

E fara grai: \"Vezi ce usor se uita oamenii?
Nu le trebuie mult ca timpul să le șteargă urmele, atunci când mâinile nu mai știu a spune, când cuvintele se pierd în neanturi, când depărtările iți amintesc cât de singuri suntem... \"
Maria, m-ai transformat in cuvint plumburiu sau poate astfel eram inca de dimineata cind mi s-a anuntat despartirea.
Dialogul tau imi lasa amprenta inca o data peste suflet, acum sub forma de intristare.
Uita usor oamenii, Maria.
Ce facem atunci cind sunt oameni in sufletul tau nemaiplacind, desi usile toate se-nchid.
O singura clipa, poate; atit conteaza uneori.
Iti multumesc, Maria, ca ai pus aici ceea ce nerostit si pietrificat ramine in noi, oameni uitind, sau oameni nicicind uitind.

Vezi ce usor se uita oamenii?
se uita...si uneori e ca o binecuvantare ce a venit prea tarziu sau poate prea devreme...

e IMPOSIBIL sa ma asez acum langa tine cu fundul in nisip, personajule feminin din poemul mariucai!
ba mai mult, eu spun: fa cumva si munceste sa ajungi pana la maria ca sa te repare ea daca tu esti acum cu fundul pe nisip. maria e prietena mea, vreau sa stii asta, personajule feminin ce esti. e o femeie care a stiut scrie despre tine cum altii n-ar fi stiut, e o femeie cu o casa in care tremura aerul in jurul ei ca-l simti, e o femeie si frumoasa pe deasupra, sa vezi cu cata pedanterie isi poarta tinuta, are forta patrunderii lucrurilor, deci te invata cum sa razbesti, maria e cea mai potrivita femeie sa te scoata din impas, deci femeie din poem al mariei, asculta sfatul meu, e scris atat de frumos despre tine aici, incat NU POT sa te las sa faci din autorul tau una cu pamantul!

maria, eu stiu..
fii mai ingaduitoare cu tine..
cei care merita sa fie tinuti minte, sunt doar cei ce nu uita..

Deosebit...ca tot ce poarta semnatura ta...de ce nu ma mai mir?! :)

Tristețile și nostalgiile ți le dăruie tot oamenii... care uită... altminteri ai fi fericita clipei și nu ai scrie atăt de frumos despre ceea ce nu se uită... Nu te-am uitat.:)

am si eu o intrebare..de ce in toate poemele apar ingerii...simtiti nevoia sa va ridicati si sa priviti lumea de sus?credeti ca de sus se vede mai bine...de ce nu incercam sa ramanem pe pamant si sa facem ceva..atunci cand ies pe strada sa nu va dezgustul intiparit pe retina fiecaruia...sa desenam un zambet care sa reziste si dupa prima ploaie de lacrimi...

Si cum ne mai trageam de sforile inimilor... si eu urcam ca o buburuza pe firul cuvintelor tale, in loc de aripi imi crescusera simturi noi sa pot cuprinde atata frumusete!

Este unul din cele mai reusite texte ale tale, Maria. Si cate ganduri mi-au venind citindu-te. Nu dau exemple, totul este prea frumos. Lucrezi direct pe suflet si lucrezi bine. Primeste de la sorin o stea mare, de argint. Meriti mult mai mult..

De aici, din subsolul textului tau lipseste cineva. Nu, n-a uitat.., doar a atipit un pic.
Cu drag,
sorin

Neaga Oleg – îți mulțumesc pentru citire, dar mai ales pentru atenția cu care ai parcurs textul, dacă ai reușit să vezi aceste tablouri măcar suprapuse , tot e ceva, ineditul probabil nu am reușit să-l scot în evidență e undeva acolo ascuns. Am împlinit \"inmii\" cu un i acolo unde trebuia.

Bogdan – noutate pentru mine că ai ajuns la textele mele, ti-am înțeles absența, pentru mine urma rămâne ca o dâră unoeri de bucurie, alteori de tristețe, ai venit cu ceva nou că noi suntem sfinți, ce știam eu, e că tindem spre acest lucru. Te aștept în starea de veghe să revii la un început de martie așa cum …

Daniela – draga mea mă bucur, dar mă și întristez că acest \"poem\"a ajuns la sufletul tău, aș fi vrut să fi cuvânt multicolor, dar și plumburiul poate căpăta nuanțe calde , totul depinde de noi, amprente peste noi, dacă nu ar mai fi din când în când întristarea nu am reuși să apreciem acea stare de bucurie...

Camelia – multe momente din viața noastră devin tablouri pe care le așezăm în expoziția secretă a sufletului nostru. Mulțumesc de trecere!

Danaluiștefan – faptul că te-a pătruns starea femeii în spatele căreia se afla masculinul e lucrul pe care mi-l doresc mereu atunci când înșir cuvinte, când le înlănțuiesc cu și fără metafore, mi-a făcut bine analiza ta, m-ai făcut să mă detașez de ce-am scris și femeia din tablou să mi se pară o \"străină\".

AndreeaC- mulțumesc de trecere!

Ion – mulțumesc de aducere-aminte, eu nu uit niciodată, decât lucruile rele!

Ionuț – e o surpriză să te găsesc în pagina mea și mai ales să descopăr că suntem din același oraș (?). Nu chiar în toate poemele apar îngerii, unele poeme sunt dure , care îmbracă viață în culori mult mai urâte decât realitatea, am întâlnit poeme, unde fără un orgasm, sau un sfârc nu se putea, deci fiecare cu pasiunile lui,( eu am pasiunea îngerilor). Lumea trebuie privită în realitatea ei, și apoi frumosul stă doar în noi. Îți mulțumesc și ca să ne cunoști mult mai bine universul te invit la întâlnirile duminicale… si vom vorbi și despre îngeri.

Ina – când văd numele tău, distanțele capătă dimensiuni interminabile, tu ești simțire, așa că aceste cuvinte ale mele doar te-au făcut să te exprimi.

Tabloul ei
Sa treci din nou pe strada mea sau lasa-ti pasii sa-si urmeze rutul
Cand umbra-ti grea pe umbra mea se va opri sa-i dea sarutul
Sa ma trezesti din vis sa-mi iau preamultul

Tabloul lui
Du-ma acasa mai tramvai …
Ma trage umbra inecata-n vin pe strada ei cu multi castani ..ce bine !
Sa o sarut mai am putin , ce naiba mi-au pus astia-n vin ?
Si plua-n noapte pe aleea cu castani de parca ploua de doua mii de ani
Iubesc aceasta ploaie cum o iubesc pe ea …parc-o aud ca-mi spune
Nu mai bea ! … mai bine sa o las sa doarma si sa ma-ntorc rapid la crama
Ce-o fi facut astazi Steaua ?

Sorin – dacă tu spui că este unul dintre cele mai reușite texte, știu eu, e doar faptul că ți-a rămas din feminitatea textului tău și te-ai regăsit pe undeva în masculinul care mai tace din când în când. Și câte gânduri ți-au venit citind? Cine știe cât și cum merităm? Nu știu ce vrei să insinuezi, cu lipsa cuiva, rămân surprinsă că vin și din cei abia intrați pe site, că unii au uitat începuturile…nu-i pot condamna, eu sunt mereu la început și trăiesc emotia primuli text. Îți mulțumesc!

Andrei sau Florian (?) – comentariu digital? m-am întrebat,doar degetele au scris fără să primească comanda de la superiorul lor? Mă surprinzi prin separarea pe care o faci: tabloul ei si tabloul lui, poate fi și așa, e descifrare interesantă, și-mi place imaginea redată de tine:
Cand umbra-ti grea pe umbra mea se va opri sa-i dea sarutul
Sa ma trezesti din vis sa-mi iau preamultul ( poate o voi folosi ca un motto, mi-a plăcut enorm). Cred că în prezentarea lui, a intervenit ceva personal, nu vreau să greșesc, dar nici nu mai spun nimic. Mă repet o descifrare interesantă nici nu m-am găndit că cineva il va descrie pe el( daca există un el) sub starea euforica a …

ma bucur sa aflu ca suntem concetateni..nu credeam ca mai exista \"personae tulburate\" in afara de mine.pai hai sa lamurim ceva..ce sunt intalnirile duminicale?n-am auzit de astea pana acum..am fost doar la un cenaclu virtualia in care s-a lansat cartea totul pe rosu..si acolo am reusit s ao vad live pe faimoasa alma.:)...
zici ca lumea trebuie privita in realitatea ei si totusi tu decizi sa fugi de ea..sa fugi in ceruri...
lumea nu trebuie judecata..trebuie asumata...si poate noi ca artisiti sa o cizelam,daca nu si lumea lor..macar lumea noastra

ionuț - \"in viata inceraca sa obtii ceea ce iubesti altfel vei fi nevoit sa iubesti doar ceea ce ai\" – cred că s-ar potrivi de minune ca motto…așa zisului meu poem, tocmai asta incerc și eu, chiar dacă sunt undeva pa la capătul drumului.

Referitor la întâlnirile duminicale găsesti scris și pe site dacă vei căuta la comunitati – Iasi. Am fost și eu la \"totul pe roșu \"și poate nu întîmplător purtam culoarea cărții. ( mariacyt@yahoo.com ) Să înțeleg că fac parte dintre persoanele tulburate? (de poezie, nu?)

to n-am reusit sa aflu care e treaba cu intalnirirle duminicale,dar poate ne intalknim la lansare la casa eliad.
esti la capatul drumului..nu stiam ca asa un cap exista si in realitate,eu mi-am facut din \"cap\" doar un punct de reper odata ajuns acolo(in speranta ca voi ajunge) ma voi uita la lume si-mi voi striga umbra care am fost sa mi se alature..probabil nu ma va auzi...in fond fiecare pe cont propriu