Marea promisă (II)

ai promis o mare, am gasit un ocean...
\"taceti-va strigatul pescarusi\"
pentru ca
\"veni-va vremea\"...sa astept si alte mari
cu drag,

Șoapta mării nu se sfârșește acolo unde se îngână cer cu pământ. De-abia acolo se nasc orizonturi...
Veni-va vremea... lor... Ceva mai târziu, mult mai târziu...
Până atunci... pașii copilei, ceva mai spre mare.
Că, de, va fi mai mare. Doar a dormit bine!
Drag,
Ela (și șoapte de noapte în mare)

Ai spus vorbe foarte potrivite... cumva am gandit si eu o parte din ele zilele trecute... ce ciudat. Mi-a placut textul.

Multam de trecerea ta, Albule. Sigur ca ne izvorasc asemenea ginduri atunci cind suntem atrasi de asmenea cautari... rost, mare, iubire, perechi...
Sa te revad cu bine.
Drag, D(anaida)

Marea - dragostea eterna.. Mi-ai adus aminte cateva versuri (de ce oare?), Goga le-a scris.

Din sufletul meu, pestera uitata,
Cu scorburi multe, vaduve de soare,
Tacerile mai striga cateodata,
Ca niste robi rebeli in inchisoare..
st

Ma alina trecerea ta pe-aici, in pestera ta sunt locuri abia atinse de soare, insa se tem poate de atita libertate dintr-odata. Vor iesi ei intr-o zi liberi in vintul inserarii cautind dragostea eterna: marea...
Si tu o iubesti, Sorine, tare mult... pe ea, marea.

Drag,
ela

Când se va trezi copila, nu uita să o pui să adune perlele neculese în scoicile neșterse de valuri, ca să ne mai desfătăm și noi cu frumusețea lor!
Ai reușit oare să înclini balanța singură în pântec și să ignori \"gâlceava\" ielelor-stele?
Sare-dulce și fiorii reci cu zbaterea fierbinte, contraste care dau dramatism versului și esență.... doar viața cuprinde în ea mereu aceste contraste, sub toate aspectele!
Gândurile în nisip și nisipul într-o scoică, care într-o bună zi va scoate o perlă! Nu toate grâunțele de nisip se pot transforma în perle, și tu ești o norocoasă din punctul ăsta de vedere...
Balanța, cred totuși că a înclinat-o altcineva, când a hotărât sâ-ți dea harul de a te putea exprima atât de frumos!
Iubesc marea și chiar m-am gândit la ea sub forma unei analogii și mai ales la miile de scoici care așteaptă să fie deschise pentru a-și putea etala eventualele perle, dar nu am găsit un mod de exprimare care să merite a fi etalat (și așa consider că m-am pripit cu tot ce am postat până acum, dar din greșeli învățăm....)
Cu drag,
Magda

Magdalena, cind cineva ma citeste cu atita frumos, ramin ca in fata \"Catedralei\" lui Rodin. ma rog sa pot fi asa, mai departe. Tu, Magdalena, daca imi poti scrie mie astfel intr-un mic comentariu, te binecuvintez cu harul care mi-a inclinat balanta sa te poti elibera din tine, gasindu-ti scoicile masurii tale poetice. Indrazneste sa rasari, Magdalena.
Vei fi privita, auzita, simtita, admirata. Ca fiecare rasarit. Evident, din mari, din ape...
Copila va aduna si scoici, le aduna mereu, mereu... vesnica menire are...
Drag si admiratie,
Ela

Daniela, am avut impresia ca gasesc aici un descantec. marturisesc ca gasesc ca ti se potriveste mai bine partea aceasta decat prima. nu stiu care ti-a fost prima iubire, dar am impresia ca proza, si asta se vede. incerc sa fiu obiectiva si sa iti citesc poezia nu cu gandul a ceea ce cred eu ca ar trebui sa gasesc, ci cu gandul la cum te-am cunoscut eu pana acum. ai o abordare noua a versului alb. Poate cuvintele de legatura imi dau impresia de proza in versuri, de aici si ideea de descantec. prin urmare, imi place, dar as zice ca mai poti lucra. este plina de idee, de substanta, merita o cautare mai atenta a cuvantului.
Uite, de exemplu, incearca sa citesti cu voce tare: \"nu-i drept să îi dați
aripi de coșmar\"; (as renunta cel putin la conjunctiv)
\"când lumea
va ști păgâna
să i le înfierească\", (din nou conjunctivul, plus infiereasca, in context, nu suna deloc)\"dormindu-si
măcar primele clipe\"; (as elimina macar); \"Veni-va vremea
când vei atinge\"... cred ca intelegi ce am vrut sa spun.
ai admiratia mea pentru simbolistica prinsa aici. pe de alta parte, forta proprie prozei ii da unicitatea textului tau: am impresia ca urmaresc un film, atat de vii sunt imaginile.
cu admiratie,

Mica fiind, proza am invatat-o ca sa pot vorbi in rime, si cit le iubesc inca... Albe versuri ma incearca de prea putin timp - doar ultimii ani - ca sa le pot desavirsi. Insa incerc. Cu fiecare zi. Caci le-am simtit deja parful. Sunt inspumate. Si asa mai departe...
Drag si chiar ma ajuta ceea ce observi cu gratie.
Ela

Ela, se vede asta... in tot farmecul scrierilor tale. ai un avantaj imens, poti sa te re-inventezi... drag, Bianca

Am privit o pictura cu ochii inimii, nu doar am citit. Am vazut tot, film regizat de tine, cu atata pricepere... Am auzit valuri, pescarusi, am vazut luminile albe si cele rosii ale lunii.
Ce frumos stii sa pictezi tu, Ela...
Cu drag,
Firefly.

Daca deruezi pagina cu poezia foarte repede,ai impresia ca se zvarcolesc pe ecran niste valuri ratacitoare. Cumva si constructia, probabil negandita intentionat asa, te face sa te pierzi printre cantecele marii. Desigur, versuri ca descantece, sa nu mai vina asa devreme tristetea si uratul, Bianca are dreptate. Eu cred in fata lor asa simpla si profunda cum e ea si te voi mai vizita.
Cu dor de mare, Livia

Daniela, vii cu șoapte de valuri, din nou. Poezia ta a sunat a...magie. Dar nu o magie vrăjitorească-descîntec, incantație - ci magia pe care o regăsești în cîte-o noapte înstelată, cînd îți dai seama că te-ai uitat prin parcul pustiu..E aceeași magie pe care o are în sine scoica de pe biroul meu în care pot să aud, uneori, marea. Îți mulțumesc și eu. Cu drag,

ce frumos danseaza versurile pe retina..ce frumos canta
verbele din acest poem..mai mult decat interesanta aceasta
poezie...

Dragii mei toti, va scriu in fuga si voi reveni... pentru fiecare in parte... net problems with my server. Noroc ca mai avem si la serviciu calculatoare...
Va voi imbratisa cu privirile printre litere, solii mei de lumini in zori.
Drag,
Ela

Fiindcă n-ai reușit încă să-i răspunzi fiecăruia în parte, mă grăbesc să mă înscriu și eu la rănd în așteptarea răspunsului. :) Mie poemul mi-a plăcut mult. Să văd ce-ai să zici tu despre comentariul meu. :)))

Bianca, da, ma surprind si eu reinventindu-ma...
Lucia, sunt si tablouri... in miscare... fireste, cum s-ar fi putut altfel scrie marea prin copila, copila prin mare, viata ei, viata marii...
Livia,gindul tau surprinde aceasta arhitectura in miscare a valului... a firii mele, da... E mai mult simtita decit gindita... as indrazni eu sa ma critic... Sau sunt ginduri in valuri...
Cătălină dragă, în mine a fost o incantațiem un decântec fiecare șaopta a măriim a oricărei mări, și așa va rămâne... Eu așa o aud. În mine. Și în scoici... vei vedea continuarea:))
dănuț, te-ai prins în dansul ei, în dansul meu... simți vraja...
Divizare marea nu are... și nici eu nu o pot decât să o împărtășesc și ție; fiindcă îți place mult.

merge si fara iglu Ela... ai facut tu un foc :)
intr-adevar imaginile curg frapant... iar versurile scurte isi au rolul lor.
la un moment dat am avut impresia unui descantec.
mi-a placut...

Ce trena roș-azuriu-violacee curge peste marea mea aici, ai spune că îmi răsari cu soarele. Da, ai auzit de departe șoptita descântare a mării pentru copilă. Și vei auzi curând, nu știu exact când, povestea cu încă un pas mai încolo... Copila adună.

Bine ai venit!

Drag și focușor,
Ela