Petrasuc Ionut

Atingerea rece, metalică a lamei pe sângele cald, scânteieri metalice pretutindeni. Muzică simfonică curge în valuri pe fundal(nu ma omor după muzica simfonică dar o aleg pentru plusul de dramatism).

Eșarfă albastru-închis purtată pe sus de un vânt rătăcit. Luciul neted albastru-verzui al mării l-a sustras și l-a reținut pentru câteva secunde din migrația sa seculară. Acum această pală de vânt se

Lasă-ți mâna să cadă usor peste sângele meu Mângâie-l și alină-i setea de tine.. TU și EU,mereu prea departe de NOI Prea multă ziuă,prea mult cer,prea mulți ingeri,prea mult TU Prea puțină

Așează zâmbetul pe fața unui copil și poartă-i lacrimile în vârful degetelor tale. Ascultă-l și coase-i cuvintele cu fir subțire de aur pe partea ce nu poate fi atinsă a sufletului tău. Iubește-l

Sunt o pală de vânt. Strâng fulgi de zăpadă în palma mea ce a atins cele mai înalte piscuri și cele mai adânci străfunduri ale naturii umane.Cât de mult se aseamănă oamenii cu fulgii de nea.Asemenea

Mi-am dat seama prima oară într-o noapte rece de iarnă.Afară frigul își urla îngrozitor singurătatea uzând la maxim fiecare bucată de materie pentru a se face auzit.Înăuntru,închis într-o izolare

Fă-mă Doamne nefiintă Nu vreau nemurire..vreau să fiu nimic.Mi-e scarba de mine..de nepuținta mea.Oprește-mi lacrimile să cadă,oprește-mi cugetul să te renege.Mângăie-mi Doamne

Înaintez cu greu prin vâscozitatea liniștii dintre noi.Poate e mai bine așa,lentoarea ne acordă un timp suplimentar de gândire înainte de a face orice gest (i)rațional.Copacii,minunați

Arunc în aer sămânța iubirii în pământul fertil al cerului. Mii de flori albastre se lăfăie în umbra odihnitoare a norilor prăfuiți. Albinuțe harnice urcă cu greu până în adâncul cerului pentru a

Doi ochi și o amărâtă de inimă. Atâtă frumusețe în lume, Dumnezeule...câtă frumusețe. Ochi avizi înghit lacom fiecare atom de lume. Îmi voi secționa pleoapele, Așa măcar voi avea

Scol dimineața devreme și o îndemn să-și facă toaleta zilnică.Cu o mișcare convexă înlătur norii blânzi pentru ca EA să se poată îmbăia în albastrul cerului.Își întinde apoi mâinile de un alb dispreț

Vreau să mă intorc în viața mea adevărată, am colindat îndeajuns meleagurile acestui vis urât. M-am înțepat sistematic în fiecare spin de pe fiecare floare. Am sărutat pleoapele

Plouă mărunt. Stropi de ploaie se aruncă frenetic din adăpostul norilor și se izbesc asurzitor de lemnul imobil ce-ți va fi casă până la visul următor. Aburi moi,albicioși,se ridică in aer. Încercând

Iubita mea Nu te cunosc,dar Te recunosc la mijlocul fiecărui poem Ne iubim preț de câteva versuri Unoeri...chiar strofe întregi Te strâng în brațele mele albastre Apoi ne tăvălim pe paginile

Iubesc și mă despart de: -chipuri biciuite de vijelia timpului -priviri ce sparg geamuri securizate și se agată obsesiv de retină -parfumuri cu natura la purtător -prima și ultima picătură de

Plouă mărunt. Stropi de ploaie se aruncă frenetic din adăpostul norilor și se izbesc asurzitor de lemnul imobil ce-ți va fi casă până la visul următor. Aburi moi,albicioși,se ridică in aer. Încercând

Petic de iarbă adăpostind Două suflete întortochiate Atât de mult albastru în ochii tăi Încât cerul rușinat de albastrul său pal Își trage voalul de nori peste chip Mână așezată în continuarea

Sunt un recuperator de zâmbete trimis în căutare de o forța mereu prea absentă.Îmi infrâng nefericirea cu un început de zâmbet.Îmi conduc viața după un principiu simplu:mergi înspre lumină,merg

Cadru1:o bancă așezată la marginea lumii, în departare se vede nimicul oglindit în micul lac ce se întinde în fața băncii. Undeva in spate, umbra ta și a mea vorbesc în șoaptă. TU și EU stăm pe

Stau în genunchi și îmi plâng nefericirea de a putea iubi, zi după zi , noapte după noapte , viață - după - viață. Aseră am plans, am încercat să strâng într-o lacrimă tot ce simt,

E ora 22.51, e luni seara și am decis să-mi scot gândurile la plimbare, pe aleea vieții. De data asta însă nu le voi lăsa sa zburde libere călcând in paradoxuri gri, ci le voi pune in lesa rațiunii,

Stau în genunchi si îmi plâng nefericirea de a putea iubi , zi dupa zi , noapte dupa noapte , viată - după - viață. Aseară am plans, am incercat să strâng într-o lacrimă tot ce simt, ma