Aripi de frunze
De pe ramuri putrezite, Se desprind cazand in vale, Vagi atingeri ale lunii, Sarutand pamantul moale. In vesminte, dezgoliti, Se desprind din a lor casa, Parasindu-si adormiti, Cuibul
PIPetrasuc IonutDoi ochi și doar o amărâtă de inimă
Doi ochi și o amărâtă de inimă. Atâtă frumusețe în lume, Dumnezeule...câtă frumusețe. Ochi avizi înghit lacom fiecare atom de lume. Îmi voi secționa pleoapele, Așa măcar voi avea
PIPetrasuc IonutViata ca un poem
Iubita mea Nu te cunosc,dar Te recunosc la mijlocul fiecărui poem Ne iubim preț de câteva versuri Unoeri...chiar strofe întregi Te strâng în brațele mele albastre Apoi ne tăvălim pe paginile
PIPetrasuc IonutO zi sub soare
Petic de iarbă adăpostind Două suflete întortochiate Atât de mult albastru în ochii tăi Încât cerul rușinat de albastrul său pal Își trage voalul de nori peste chip Mână așezată în continuarea
PIPetrasuc IonutIubire anorganică
Vreau sa iubesc o stea. Să fie steaua mea si sa ma iubească, Neconditionat Îi voi vorbi și ea ma va asculta Îmi va vorbi,îmi va lăsa in roua diminetii cuvinte pe care Natura ,prieten de
PIPetrasuc Ionutimpresie
viata-i o durere viata e un chin nu poti s-o traiesti fara un suspin suferinta si tristete ea mereu-ti aduce si te-ncanta cu-n moment de iluzie ferice esti om deci esti menit la
PIPetrasuc Ionut