Arunc în aer sămânța iubirii în pământul fertil al cerului. Mii de flori albastre se lăfăie în umbra odihnitoare a norilor prăfuiți. Albinuțe harnice urcă cu greu până în adâncul cerului pentru a
Înaintez cu greu prin vâscozitatea liniștii dintre noi.Poate e mai bine așa,lentoarea ne acordă un timp suplimentar de gândire înainte de a face orice gest (i)rațional.Copacii,minunați
Stau în genunchi și îmi plâng nefericirea de a putea iubi, zi după zi , noapte după noapte , viață -
după - viață.
Aseră am plans, am încercat să strâng într-o lacrimă tot ce simt,
Vreau sa iubesc o stea.
Să fie steaua mea si sa ma iubească,
Neconditionat
Îi voi vorbi și ea ma va asculta
Îmi va vorbi,îmi va lăsa in roua diminetii cuvinte pe care
Natura ,prieten de
E ora 22.51, e luni seara și am decis să-mi scot gândurile la plimbare, pe aleea vieții. De data asta însă nu le voi lăsa sa zburde libere călcând in paradoxuri gri, ci le voi pune in lesa rațiunii,
Așează zâmbetul pe fața unui copil și poartă-i lacrimile în vârful degetelor tale.
Ascultă-l și coase-i cuvintele cu fir subțire de aur pe partea ce nu poate fi atinsă a sufletului tău.
Iubește-l
Vreau să mă intorc în timp, la ziua, ora , și minutul când am învățat să iubesc, sau când am fost învățat să iubesc, să fac din a iubi și a fi iubit un scop în sine. De ce am nevoie atât de mult să
Sunt un recuperator de zâmbete trimis în căutare de o forța mereu prea absentă.Îmi infrâng nefericirea cu un început de zâmbet.Îmi conduc viața după un principiu simplu:mergi înspre lumină,merg
Fă-mă Doamne nefiintă
Nu vreau nemurire..vreau să fiu nimic.Mi-e scarba de mine..de nepuținta mea.Oprește-mi lacrimile să cadă,oprește-mi cugetul să te renege.Mângăie-mi Doamne
De pe ramuri putrezite,
Se desprind cazand in vale,
Vagi atingeri ale lunii,
Sarutand pamantul moale.
In vesminte, dezgoliti,
Se desprind din a lor casa,
Parasindu-si adormiti,
Cuibul
Scol dimineața devreme și o îndemn să-și facă toaleta zilnică.Cu o mișcare convexă înlătur norii blânzi pentru ca EA să se poată îmbăia în albastrul cerului.Își întinde apoi mâinile de un alb dispreț
Cadru1:o bancă așezată la marginea lumii, în departare se vede nimicul oglindit în micul lac ce se întinde în fața băncii. Undeva in spate, umbra ta și a mea vorbesc în șoaptă.
TU și EU stăm pe
Plouă mărunt. Stropi de ploaie se aruncă frenetic din adăpostul norilor și se izbesc asurzitor de lemnul imobil ce-ți va fi casă până la visul următor. Aburi moi,albicioși,se ridică in aer. Încercând
Eșarfă albastru-închis purtată pe sus de un vânt rătăcit. Luciul neted albastru-verzui al mării l-a sustras și l-a reținut pentru câteva secunde din migrația sa seculară. Acum această pală de vânt se
Doi ochi și o amărâtă de inimă.
Atâtă frumusețe în lume,
Dumnezeule...câtă frumusețe.
Ochi avizi înghit lacom fiecare atom de lume.
Îmi voi secționa pleoapele,
Așa măcar voi avea
\"Da, un singur pas si totul se va termina, trebuie si voi pune capat suferintei ce ma roade pe dinauntru asemeni unui vierme\" astfel de ganduri ii invadau mintea in acel moment in timp ce se alfla
Atingerea rece, metalică a lamei pe sângele cald, scânteieri metalice pretutindeni. Muzică simfonică curge în valuri pe fundal(nu ma omor după muzica simfonică dar o aleg pentru plusul de dramatism).
Lasă-ți mâna să cadă usor peste sângele meu
Mângâie-l și alină-i setea de tine..
TU și EU,mereu prea departe de NOI
Prea multă ziuă,prea mult cer,prea mulți ingeri,prea mult TU
Prea puțină
Sunt o pală de vânt.
Strâng fulgi de zăpadă în palma mea ce a atins cele mai înalte piscuri și cele mai adânci străfunduri ale naturii umane.Cât de mult se aseamănă oamenii cu fulgii de nea.Asemenea
E dimineata, soarele isi picura in stropi mici de stralucire razele sale. Imi acopera fruntea apoi ochii pentru ca in final sa-mi inunde toata fata fortandu-ma sa trec din nou granita. Ma dau jos
Mi-am dat seama prima oară într-o noapte rece de iarnă.Afară frigul își urla îngrozitor singurătatea uzând la maxim fiecare bucată de materie pentru a se face auzit.Înăuntru,închis într-o izolare
Vreau să mă intorc în viața mea adevărată, am colindat îndeajuns meleagurile acestui vis urât. M-am înțepat sistematic în fiecare spin de pe fiecare floare. Am sărutat pleoapele
Iubita mea
Nu te cunosc,dar
Te recunosc la mijlocul fiecărui poem
Ne iubim preț de câteva versuri
Unoeri...chiar strofe întregi
Te strâng în brațele mele albastre
Apoi ne tăvălim pe paginile
Plouă mărunt. Stropi de ploaie se aruncă frenetic din adăpostul norilor și se izbesc asurzitor de lemnul imobil ce-ți va fi casă până la visul următor. Aburi moi,albicioși,se ridică in aer. Încercând
PI