Singurele lacrimi a caror amaraciune e deplina sunt acelea care nu cad pe pieptul nimanui si pe care nu le strange nimeni

Înaintez cu greu prin vâscozitatea liniștii dintre noi.Poate e mai bine așa,lentoarea ne acordă un timp suplimentar de gândire înainte de a face orice gest (i)rațional.Copacii,minunați piloni ce susțin tavanul cerului.Corpuri fară suflet ce împiedică scurgerea cerului spre pământ și înecarea noastră în sfințenie.Uneori mă plimbam printre copaci și le atingeam scoarța aspră cu mâna mea înfașurată într-o eșarfă de mătase;îi mânjeam cu suflet,iar ei într-un moment de delir își uitau scopul și se incovoiau sub greutatea cerului,pentru ca apoi,într-un frumos sfârșit să cedeze.Firicele mai mici și mai late de cer se scurgeau sub forma unei ploi calde de vară,amestecându-se cu pământul însetat.