Undeva sub Carul Mare

Știi, Marie, poemul tău sugestiv, aluziv, pe alocuri încifrat, așa cum îi șade bine unui poem cu aromă de mister căprui, îmi sugerează lumina filtrată de ferestrele din Pod, așa cum cădea în sală, îmbrățișînd oamenii și lucrurile. Mă uitam într-o poză ieri și lumina venită de sus formase o săgeată îndreptată către afișul lipit pe birou.
am pus cîteva poze aici:
http://vitralii.weblog.ro/2007-06-10/161395/POD-CU-OAMENI-%C5%9EI-VITRALII.html

plăcut poemul tău, m-am simțit \"acasă\" în atmosfera lui.

brațele
tale se așează pe stele
la capăt
e o poveste
despre timpul pierdut
între
coperțile unui poem
care se scrie
încă

diminețile le încătușezi
cu zâmbetul de copil
nopțile
cu gânduri prefăcute
în stele căzătoare
universul
are culoarea curcubeului
iubirea
respiră amintiri
cu timp
fără timp

Gabriela - poemul meu a fost cumva cu dublu sens se pare, cum bine ai subliniat încifrat pe alocuri, dacă nu te opreai aici, nu înțelegeam anumite lucruri așezate în acest poem, poate fără voia mea, mi-a dictat acel cineva din mine, ziua de 9 iunie a avut mai multe semnificații, aici e cu trmitere directă, dar ce mă bucură e că nu s-a simțit că era dedicată unei persoane dragi mie, care a lipsit de la momentul de sâmbătă și care știe a recita dumnezeiește. E o dedicație. Și acum cred că știi despre cine este vorba. Mulțumesc de oprire și în mod deosebit de momentul zilei de sâmbătă seara când luminile soarelui pătrundeau neștiute de nimeni peste chipurile noastre…

Florin – Mulțumesc, acesta este cuvântul, știi a căuta dincolo de cuvinte și uneori de sensurile lor, dând noi interpretări

Nicolae - petale de cuvinte puse peste căutarea sensurilor, dimineți ce se termină unori înainte de a le începe, frumos spui tu nopțile cu gânduri prefăcute în stele căzătoare… cu timp și fără timp…

nu caut sensuri în poeziile tale- principiul ambiguității te acoperă oarecum dar te și trădează- ci stări.

Dragostea ta, dragostea lui au proiecții cosmice.
Aici, o senzație plăcută de plutire într-un spațiu accesibil doar ție.
Nu înțeleg de ce nu le strângi într-un volum.

Eu cred că stările duc spre anumite sensuri ce pot fi scoase din cuvânt, atât sensurile cât și stările sunt provocate tot de cuvânt. Referitor la principiul ambiguității e poate realul meu ce nu vreau să-l descopăr decât așa puțin câte puțin. Senzatia de plutire e poate ceea ce mă caracterizează cel mai mult... referitor la volum, va fi unul de suflet atunci când timpul îmi va îngădui. Si acum poate surpriza referitor la iubirea aceasta cosmica si la starea de ambiguitate - poemul este dedicat Cameliei Petre, o poeta si recitatoare deosebită!