Maria Gheorghe

de pe firul ud de iarba, cobora, cantand, o urma...\"curge ca Alpheu inspre izvoare\"...sa ajunga la Cascada ce rmane ca sa soarba din cupa Tymp-ului gasit si lasat apoi sa cada intr-o vale cu pietris...e acolo, jos in zare,...alunis, \"unde-i umbra cea mai deasa\", intre Mures si-ntre Cris...aparuse si Andante - rostogol in Infint, pe o curba in spirala,...casa lui cu Nesfarsit...

am pus pas descult pe vorba povestii...\"Andante se oprise intr-un apus repetat\",...canta a_murg,...pe floarea de cicoare s-a asezat din zbor...un gand venit dinspre izvoare...

ce an frumos are vara aceasta cu roua diminetilor cantate de Andante!...pana la amurg...

frumos ai schimbat vorba pe cantec!

lo..lo, m-am amuzat cu larme de croco,...am avut bezoan de mușoar...

ai rezon,
a la proșen...

iti bat si eu la usa...deschizi?...la spate ascund o floare,...iata, nu mai e o surpriza...o primesti?

imi e a-ti spune o stare a poeziilor tale ce ma intalneste de multe ori: te vad aranjandu-te...pantofi rosii cu toc inalt,...o rochita, nu chiar de fetita,...o palarie asortata cu pantofii, de o esarfa cu buline,...un machiaj natural,...o geanta brodata cu margele....si pleaca Dana din azi intr-o epoca de care-i dor,...si scrie despre noi ca despre cei plecati sa caute comori...

altadata, parca vine din \"ieri\" cu tenisi albi, in blugi si un tricou pe care se vede \"for a beautiful world\"...in mana cu o pana, sa scrie despre noi, cei care am fi fost ieri...
de n-am uita ca timpul e doar o impresie (nu o iluzie) a omului...

iti doresc sa-ti iubesti clipa, oriunde o asezi...
maria

lacrima se curge in roua sa nu se ofileasca florile...

pe mine, pescarusii ma scoala in fiecare dimineata, ceasul desteptator a ramas un prafuit decor,...daca nu ma scoala ei, ii trezesc eu,...ne facem pe rand cafeaua si ne-o servim cu bucurie in fiecare zi din fereastra,...de multe ori, am impresia ca rad de mine pentru cat chef am sa iau la drum o zi din saptamana...n-am crezut ca si orasele sunt locuite de pescarusi,...credeam ca doar marea,...dar, de cand am vazut ca din ziduri batrane si parasite de amintire, cresc, pe langa verde, tot felul de culori ca niste flori,...pescarusii mi-au devenit culegatori de scoici, in spatele blocului, intr-un oras mare,...unde exista un colegiu cu un solar si un teren de sport...din fereastra mea ii vad si le aud zborul, amestecat cu alte semne de viata, ce ajunge pana la mine pe balcon, sa-si faca cuib, ca porumbeii,...sa le servesc masa cu alune, ca veveritele,...sa-si faca din matase cate o casa, ca paienjenii,...

mult mi-a placut poezia ta, parca mi-a facut alti prieteni, pe care ii cunosteam deja, dar acum ii simt mai aproape de plaja mea...

mi s-a facut iar dor de orasul copilariei, adolescentei si marutitatii mele...maturitate?!...i-aud acum cum tipa, cred ca ma contrazic...

nu stiu sa-ti spun mai mult...poeziile tale au \"arhitectura\" unei catedrale unde se aud fericite cantece triste...

cu drag de lectura,
maria

intre intamplarea furata si cea castigata cu greu,...e diferenta de la a spune si a tacea, ceea ce oricum nu atinge decat pe celcare,...ceacare,...din intamplare sau prost calculat, au trecut printr-un timp strain, ca printr-un anotimp contra naturii...cineva spunea ca mitul e mult mai periculos decat minciuna...si taie adevarul in bucatele mici de minciuni mari...

pana la urma, pentru fiecare
\" viața în exil
e o-ntîmplare pe muchea unei lame
prea bine ascuțită
pe care un obraz învinețit și subțiat
de prea multe cuvinte mai mult necunoscute
se sprijină\"

am simtit raceala lamei de cutit bine ascutit...
sa auzim de bine,
maria

in cea mai simpla bucurie, va bat la usa cu o soapta, bratele-mi sunt ocupate cu campul plin de flori, in buzunar am si-o scoica,...nu va tin mult...La muti ani, sanatate si fericire in tot si-n toate,...campul e pentru Ea,...scoica, baga mana in buzunar, e pentru tine, ia si piatra...ciocnim maine, cand voi auzi ca a pocnit sampania...

La multi frumosi ani!
maria

orice \"simplu\" e o simfonie,...ca ploaia de vara ce uda padurea...sau ca un cuvant la locul lui, cum ar fi tacerea din adancul fantanii...sau culoarea unui tablou...

galben cu stari de albastru...

am si eu o amintire din dudul ce-si gasise singuratatea in spatele blocului...dar e prea senzuala,...si corcodusul galben din curtea matusii, ganga poarta,...cand fructu-i era verde, ma imbata ciorba ce-o acrea cu aroma lui,...si totusi, dudul e un copac sfant, e hrana pentru crisalide...

...mai ramane fantana din desert...care, sper sa nu-ti fi secat...

mi-a placut amintirea ta luminata de umbra...
cu bucurie sa te citesc,
maria

asa ma gandeam si eu...daca plec pe o insula \"îmi iau foarte puține lucruri cu mine. doar pe cele care nu-mi spun nimic\", cele care-mi spun curg prin sange si lasa urme prin artere, vene...si popasuri...

insula va fi un ochi de apa intr-un desert...

mi-a placut mult ca ai deschis usa cersetorului ce-si uitase numele,...si l-ai daruit...

cand CHIAR LUCRUL-ACELA CE TREBUIE SÃ CÂNTE este El, tu, din tine insati, te nasti o simfonie,...la un singur instrument...si totul se aude ca-n povesti...
mai ramane sa chemi: \"fredoneaza-ma!\"...si infloresc si spinii...

asa sa fie...

de aici, de mai aproape
La multi ani cu sanatate!
si Marie sa iti fie
pe cararea de la El,
o lumina vie...

\"copii, doi catelusi, un mat, o casa\"...
sa-ti fie o poveste
ca-n basmele de-acasa...
pe care sa o spui la gura sobei,
nepotilor...
si-n vatra,
painea
sa se coaca...
sa tot creasca
rumena...
...si inima-i voioasa...

un \"bijou\" de vers, rima si poezie,...cred cu bucurie ca-ti reflecta sufletul si firea...

mie-mi place tare mult rima, atunci cand rimeaza-n vers cu firea...

cu bucurie,
marie

in greaca, \"algos\" spune despre nostalgie, pentru ca in nici o alta limba nu exista cuvantul \"dor\", miez din samanta de \"ador\"...de pe un taram atat de indepartat, cu nume de tarm...

tot in greaca, \"papillon\" este un simbol al nemuririi, Aristotel numea de altfel, aceasta \"funda\",...\"psyche\", adica suflet...

azi e 21 aprilie, maine voi merge sa urc stanca misterioasa si sa intalnesc acele fragilitati atat de puternice, ca pot sa zboare in atatea culori,...incat sa apara curcubeul,...chiar si fara ploaie...

ar fi bine sa nu lipsesti de la aceasta lectie de zbor...

http://www2.ville.montreal.qc.ca/insectarium/insect.htm
cu bucurie,
marie

« Papillons en liberté » a accueilli son millionième visiteur à l’Insectarium.
L’événement est présenté jusqu’au 29 avril à l’Insectarium de Montréal.
Plusieurs de ces centaines de papillons proviennent de ferme d’élevage du Costa Rica.


« Fluturi in libertate » a primit pe cel de-al unumilionelea vizitator la Insectarium.
Evenimentul este prezentat pana pe 29 aprilie la Insectarium din Montreal.
Multe din aceste sute de fluturi provin din crescatorii din Costa Rica.

uite cum si fluturii fac parte din aceeasi poveste, sunt acum la Montréal, ma voi duce sa-i privesc pana ma vor invita sa zbor cu ei la Zidul Alb de pe stanca aceea ca o coasta,...din Costa Rica....voi trece apoi si pe strada garii, poate ne intalnim toti trei cu Omul cu Gluga...

ia zii,...ce ai prin buzunare?...scoici sau aripi de...

cu drag de Culegator de scoici,
maria

Pestele in ploaie lasa pe hartia alba, jocuri de copii...pentru oameni mari, doua axe perpendiculare fac din apa marii si din ploaie spatiul lor in care zboara, lasand din desene cantec, iar din aripioare...poveste cu un dans spre soare...n-are nevoie nimeni de motiv...in fiecare solzisor e-un tiv...si in tiv...

http://artic.ac-besancon.fr/mathematiques/rechpb/poisson/sommaire.htm

am luat un alt bilet si am schimbat finalul, asa cum m-ai sfatuit,...si-am iesit din atelier...acolo se picteaza calatorii aller-retour,...

asa frumoasa poezie ce canta amimintiri ce le luam cu noi oriunde ne-am duce,...cu un zambet in coltul lacrimii...a primeneala...din noi s-aude cum tacem...
Paste fericit!

nu cred ca trebuie sa visam ca sa nu regretam nimic, e de-ajuns sa asteptam in camera de oaspeti sa ne vina randul...cu cat mai mica rana, cu atat diminetile sunt mai reci...parca Nichita zicea: cand vom muri vom fi ca inainte de-a ne naste (parafraza...nu mi-amintesc exact ) atunci vom avea rabdarea sa regretam ca intamplarea ne va face muritori...

peste tot ce ti-am spus eu aici, \"ferestrele din care se deschid ziduri\" m-au ghemuit ca pe un caine intr-o cochilie de melc...pe care calca din intamplare omul...

ca de fiecare data, te citesc pana tac...