Poezie
pescăruși pe cerul Bucureștiului seara
2 min lectură·
Mediu
am văzut astăzi în timp ce treceam pe Magheru pescăruși
toate luminile erau aprinse oamenii din ce în ce mai puțini
manechine perfecte străluceau în vitrine
iubesc provincial de mult bulevardele uriașe
terasele cu prieteni
vocea ta la telefon întrebându-mă
dacă sunt sigură că nu am murit între timp
încă îmi plac
fotografiile de la anticarul matei pantofii cu talpa tocită de drumuri
zahărul candel și desigur ciocolata
tablourile din casa mea de acum pietrele primite în dar
atelierul de reparat ceasuri al domnului Rosenberg
(sunt sigură că nu i-am scris numele corect)
îmi place să număr norii de la fereastră
nu sunt niciodată prea tristă sunt doar eu
și dacă trec pescăruși pe cerul Bucureștiului seara
e semn că sunt aceeași
că nimic nu s-a schimbat
oamenii tablourile vocile
pletele fratelui meu Ion
cordeluța și frica ascunsă în buzunarul unui sarafan de liceu
tăcerea prelungă nasul meu în vânt
recunosc
îmi e dor de buzunarele hainei mele de poet sărac
pline cu versuri scrise în ultimul vagon al vreunui tren personal
de bună ziua bună seara noapte bună și de tine
dar
am văzut astăzi pescăruși pe cerul Bucureștiului
și deodată oprindu-mă în mijlocul străzii mi-am dat seama
că nimic nu s-a schimbat între timp nimic
dacă munții devin nisip și pietrele apă
dacă oameni pe care îi știai aproape dispar ca și cum nici nu ar fi existat vreodată
dacă versul meu se plimbă cu dricul prin Lipsani sau cu zepeline albastre prin Franța
mi-e totuna
eu știu să privesc pescărușii ce trec prin București seara
asculta poezia in lectura autoarei
toate luminile erau aprinse oamenii din ce în ce mai puțini
manechine perfecte străluceau în vitrine
iubesc provincial de mult bulevardele uriașe
terasele cu prieteni
vocea ta la telefon întrebându-mă
dacă sunt sigură că nu am murit între timp
încă îmi plac
fotografiile de la anticarul matei pantofii cu talpa tocită de drumuri
zahărul candel și desigur ciocolata
tablourile din casa mea de acum pietrele primite în dar
atelierul de reparat ceasuri al domnului Rosenberg
(sunt sigură că nu i-am scris numele corect)
îmi place să număr norii de la fereastră
nu sunt niciodată prea tristă sunt doar eu
și dacă trec pescăruși pe cerul Bucureștiului seara
e semn că sunt aceeași
că nimic nu s-a schimbat
oamenii tablourile vocile
pletele fratelui meu Ion
cordeluța și frica ascunsă în buzunarul unui sarafan de liceu
tăcerea prelungă nasul meu în vânt
recunosc
îmi e dor de buzunarele hainei mele de poet sărac
pline cu versuri scrise în ultimul vagon al vreunui tren personal
de bună ziua bună seara noapte bună și de tine
dar
am văzut astăzi pescăruși pe cerul Bucureștiului
și deodată oprindu-mă în mijlocul străzii mi-am dat seama
că nimic nu s-a schimbat între timp nimic
dacă munții devin nisip și pietrele apă
dacă oameni pe care îi știai aproape dispar ca și cum nici nu ar fi existat vreodată
dacă versul meu se plimbă cu dricul prin Lipsani sau cu zepeline albastre prin Franța
mi-e totuna
eu știu să privesc pescărușii ce trec prin București seara
asculta poezia in lectura autoarei
0125.264
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 263
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 36
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “pescăruși pe cerul Bucureștiului seara.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/246002/pescarusi-pe-cerul-bucurestiului-searaComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MGpe mine, pescarusii ma scoala in fiecare dimineata, ceasul desteptator a ramas un prafuit decor,...daca nu ma scoala ei, ii trezesc eu,...ne facem pe rand cafeaua si ne-o servim cu bucurie in fiecare zi din fereastra,...de multe ori, am impresia ca rad de mine pentru cat chef am sa iau la drum o zi din saptamana...n-am crezut ca si orasele sunt locuite de pescarusi,...credeam ca doar marea,...dar, de cand am vazut ca din ziduri batrane si parasite de amintire, cresc, pe langa verde, tot felul de culori ca niste flori,...pescarusii mi-au devenit culegatori de scoici, in spatele blocului, intr-un oras mare,...unde exista un colegiu cu un solar si un teren de sport...din fereastra mea ii vad si le aud zborul, amestecat cu alte semne de viata, ce ajunge pana la mine pe balcon, sa-si faca cuib, ca porumbeii,...sa le servesc masa cu alune, ca veveritele,...sa-si faca din matase cate o casa, ca paienjenii,...
mult mi-a placut poezia ta, parca mi-a facut alti prieteni, pe care ii cunosteam deja, dar acum ii simt mai aproape de plaja mea...
mi s-a facut iar dor de orasul copilariei, adolescentei si marutitatii mele...maturitate?!...i-aud acum cum tipa, cred ca ma contrazic...
nu stiu sa-ti spun mai mult...poeziile tale au \"arhitectura\" unei catedrale unde se aud fericite cantece triste...
cu drag de lectura,
maria
mult mi-a placut poezia ta, parca mi-a facut alti prieteni, pe care ii cunosteam deja, dar acum ii simt mai aproape de plaja mea...
mi s-a facut iar dor de orasul copilariei, adolescentei si marutitatii mele...maturitate?!...i-aud acum cum tipa, cred ca ma contrazic...
nu stiu sa-ti spun mai mult...poeziile tale au \"arhitectura\" unei catedrale unde se aud fericite cantece triste...
cu drag de lectura,
maria
0
ADcolindam străzile din bucurești când am auzit pescărușii
m-am oprit
mă gândeam
care e rostul lor în lumea asta nebună și îmbâscită
departe de mare
la asta m-ai dus acum
înapoi la momentul acela
m-am oprit
mă gândeam
care e rostul lor în lumea asta nebună și îmbâscită
departe de mare
la asta m-ai dus acum
înapoi la momentul acela
0
AC\"îmi place să număr norii de la fereastră\"... mai număr și eu norii.
\"dacă oameni pe care îi știai aproape dispar ca și cum nici nu ar fi existat vreodată
dacă versul meu se plimbă cu dricul prin Lipsani sau cu zepeline albastre prin Franța
mi-e totuna\"... e nepăsarea, nu?! e resemnare, nu?! e curajul pe care ți-l dă viața, nu?! e indiferența, e dezgustul provocat de cotidian, nu?!
amical,
ps de data asta n-am mai ascultat poezia, că cine știe ce comentariu \"indecent\" ieșea (și iar mă acuzai de rea-voință poetică) :D... oricum, cred că e superbă vocea ta.
\"dacă oameni pe care îi știai aproape dispar ca și cum nici nu ar fi existat vreodată
dacă versul meu se plimbă cu dricul prin Lipsani sau cu zepeline albastre prin Franța
mi-e totuna\"... e nepăsarea, nu?! e resemnare, nu?! e curajul pe care ți-l dă viața, nu?! e indiferența, e dezgustul provocat de cotidian, nu?!
amical,
ps de data asta n-am mai ascultat poezia, că cine știe ce comentariu \"indecent\" ieșea (și iar mă acuzai de rea-voință poetică) :D... oricum, cred că e superbă vocea ta.
0
RUm-au adus aici pescarusii. frumoasa poezie, dana. parca e scrisa intr-un alt stil, care imi place. in deosebi prima parte.
0
CSpoemul e extrem de frumos si sensibil, am trait la fel ca si tine sentimentul asta de multe ori trecand pe acele strazi pline cu pescarusi, numai ca tu ai transpus infailibil. parca de cativa ani sunt din ce in ce mai multi pescarusi, intr-o zi cand era liniste i-am auzit ff clar aproape de geam, aveam strania senzatie ca sunt la mare, dar eram la mine acasa,un paradox mi-am zis, dar ce paradox!? ...mi-a placut mult.
0
CSda, prin romana, amzei, lascar catargiu i-am vazut si eu, este prozaic dar cel mai mult le place sa stea pe o macara de la sectiuna 1 de politie, probabil pt ca e cel mai inalt punct din zona, pana si ei mai cauta inaltimi, de parca nu le-ar ajunge. te pup.
0
DBnu am avut drum pe la secțiunea 1 de poliție(slavă Domnului, pescărușii țin cu mine:))dar e un lucru știut de acum, pescărușii au invadat Bucureștiul, ăsta e cu siguranță un semn bun,
PS: mai ales noaptea strălucesc intact, când îi vezi deasupra bulevardelor largi rotindu-se e, repet, un semn bun,
îți mulțumesc pentru revenire
PS: mai ales noaptea strălucesc intact, când îi vezi deasupra bulevardelor largi rotindu-se e, repet, un semn bun,
îți mulțumesc pentru revenire
0
dacă oameni pe care îi știai aproape dispar ca și cum nici nu ar fi existat vreodată
dacă versul meu se plimbă cu dricul prin Lipsani sau cu zepeline albastre prin Franța
mi-e totuna
eu știu să privesc pescărușii\"
Mi-au placut randurile tale. Am vrut sa stii ca m-am tinut dupa urmele lasate in vazduh de pescarusii bucuresteni. :)