Un pumn de șoapte

Sunt zile care merită să le ținem cu noi o viață întreagă. Sunt vieți care merită să le învelim cu noi zile întregi. De-ar fi să iau doar ziua aceea în care noi doi am spus DA, și așa a rămas. Și ce de furtuni au trecut peste seninul acelei zile și ce de senin a urmat tuturor furtunilor... Chiar vreau să-ți adun în scrisoarea aceasta în care eu sunt celcare... și tu ești ceacare... Noi doi, cele două jumătăți inegale de scoică în care fiecare firicel de nisip a făcut o perlă și fiecare perlă ne-a adus-o zburătorul acela care ne arată cascada de la mijlocul muntelui. Și-n toată vremea asta ne-am adunat risipirile ca-n cele din urmă să dăm de-un Þărm pe care regăsim viața noastră, a copiilor și-a părinților și-a fraților noștri. Dincolo de noi, și de toate acestea, ei, pescărușii. Și intre noi și pescăruși, ele, valurile mării de ieri. O mare curată, plină cu valuri, care-n timp ce bat digurile și sărută plaja se ating de gleznele tale-n cercuri de apă și de bucurii simple... Maslinii își pregătesc florile galbene în muguri argintii. Porumbelul și vrabia-și ciugulesc pe cheu fărâmele zilei de ieri. Din toată povestea acestei pre-aniversări, iau partea aceea pe care o ducem cu noi într-un fir de nisip al perlei lăsată-n clipa cadranului solar, spart și el de-o altă poveste. Fac nod și termin zicând... Zbor și țipăt de pescăruș peste cei patruzeci de ani împreună. Aproape, valuri ce bat digurile. Din scoicile tale iau un pumn de șoapte. S-a făcut deja dimineață și eu... mai am de făcut câteva Noduri de Tymp...să întăresc golurile-n care se prinde povestea... E dimineață tare din ziua de ieri și-i încă prea devreme să pot să spun chiar totul... De-mi dădeau ursitoarele bagheta de lăsat imagini, aici ar fi digul cu algele verzi prinse de pietrele mari. În mijlocul textului ai fi tu pe mica insulă născută din trupul plajei cu suflet... Verdele meu este astăzi Albastru. Dincolo de nori și de Zidul Alb, un gest care lasă semnele bune într-o ploaie caldă de vară...