Mediu
tu ești. în jur mai sunt câțiva copaci violeți
și un saxofon care ți-ar spune mai bine
că aceste magnolii uriașe se încred cu totul în noi. înfloresc până la ultima.
e o sărbătoare ciudată. habar nu avem cum de s-a aflat bucuria noastră secretă. ucidem păsări. ele ne lasă nouă tot zborul. ni se pare firesc.
l-am ascultat pe leonard cântând o femeie. trupul i se agățase de cer. dinții ei însângerau buza lunii. leonard o iubea desăvârșit și-i împărțea numele cu noi.
sunt ascunsă în tine. nu mai căuta niciun semn. nu-ți va spune nimeni nimic despre asta. azi am întrebat și eu un trecător. eram curioasă. el a zâmbit puțin apoi m-a mușcat.
cred că atunci leonard a spus
\"EU SUNT CHIAR LUCRUL-ACELA CE TREBUIE SÃ CÂNTE\"
eu spun că
tu ești.
043.824
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “jazz la radio 32.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/244603/jazz-la-radio-32Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRAi descoperit lucrurile care cântă când le atingi cu privirea, căci cuvintele născute de corzile gândirii sunt sunete armonioase alcătuind o melodie eufonică autentică și specială.
“Magnoliile uriașe” din noi împrăștie parfumul iubirii, primenind atmosfera îmbâcsită de monotonie din cerul lăuntric.
“Magnoliile uriașe” din noi împrăștie parfumul iubirii, primenind atmosfera îmbâcsită de monotonie din cerul lăuntric.
0
INMaria, nu e chiar o simfonie. mai degrabă e un cântec simplu din care nu lipsește nimic....mulțumesc.
Răzvan, magnoliile sunt întotdeauna uriașe. nu știu de ce :)
Răzvan, magnoliile sunt întotdeauna uriașe. nu știu de ce :)
0
MGorice \"simplu\" e o simfonie,...ca ploaia de vara ce uda padurea...sau ca un cuvant la locul lui, cum ar fi tacerea din adancul fantanii...sau culoarea unui tablou...
galben cu stari de albastru...
galben cu stari de albastru...
0
mai ramane sa chemi: \"fredoneaza-ma!\"...si infloresc si spinii...
asa sa fie...