Maria Gheorghe

Teodor,
multumesc pentru vizita, te invit si eu, poate mergem impreuna in vizita la adresa pe care am lasat-o in pagina, sa vezi acolo \"al cincilea anotimp\".

Ecaterina, ai venit la mine cu bratele pline de flori, multumesc... in cel priveste pe \"cei ce cu\", las asa, pentru mine are o rezonanta speciala, de val ajuns la mal... trecerea ta lasa parfum proaspat de camp...

Gheorghe, multumesc pentru pietricica lasata in pervaz, la fereastra...

sa va faceti ghetele pentru asta seara, sa aveti sarbatori frumoase, cu sanatate si bucurii nemasurate...

maria

mi-a placut cuvantul \"desteptator\"...«pescarind», parca-i si vad pe ai mei pescarusi cum pescaresc in fiecare dimineata minut cu minut, se satura si cand sa faca siesta, ma trezesc... mereu am sentimentul ca rad in hohote de mine...

puteai pune si tu un titlu, nu stiu cum se brodi sa fie si la mine fara titlu... Cui ii pasa?

maria

multumesc Carmen, multumesc Nicolae, variatiunile pe aceeasi tema au continuat in adevar si real, a fost ca o premonitie, totul e bine cand se termina cu bine...

sarbatori fericite,
maria

tocmai ce-am fost intre doua clipe de zapada, eu spun ca am visat, iar un om in alb mi-a spus zambind ca am lipsit un timp... va gasesc pe voi acum cu gand bun si cantec, asa este in orice poveste ce-si lasa vestea in asteptare...

multumesc pentru ganduri dintr-o seara,
maria

Teodor,
titlul e atat de bine gasit, ma duce cu gandul la imp:resie de tarm de mare... e drept, departe, dar acolo e...

la buna citire,
maria

cararea coboratoare spre mare trece prin desisuri de poveste, la inceput credeam ca-i doar o metafora, tinea de ignoranta mea, pe drum am intalnit drumeti, fiecare cu povesti in sacul ce-l carau in oglinda retrovizoare... de cate ori, coborand, simteam urcusul, de cate ori n-am amanat pasul, m-am asezat pe cate o borna, ascultam cantecul de departe al marii, vuietul muntelui si inganam spre incurajare tot ce-mi spusese batranul... stiam ca vindeca, doar cu o privire, o vorba simpla si inteleapta, pescarusii care zburau prea indraznet... acum e liniste pe tarm si plaja e pustie... voi da pagina 28 sa vad ce mai urmeaza, ce-a mai ramas din ignoranta noastra...

multumesc pentru poveste,
maria

povestea e ascunsa la umbra teiu’-lui în fotografie, nu o poate vedea decat… celcare… a facut-o… dar bine ai zis, Ea asteapta in dulce amanare… paradoxul e in titlu… si pe Cararea pierduta…

povestea: multumesc de vizita, va mai astept pe scara, pe seara…

Sub tacere spuneai… de aici sentimentul de liniste, chiar daca vietatile ondulatorii le-am numit serpi (ne le puteam numi ondulete). In plus, se hraneau din ceva care nu se dezvaluie la prima citire. Apoi, pe insula serpilor au venit niste pirati pitici sa fure sentimentele-unde… si sentimentele marii impreuna cu castanii, teii, prunii și salcâmii au inaltat piramida… latratul de caine e salva...

maria

multumesc pentru trecere, aici inca nu e sase si nici acolo 8,... am schimbat \"legatura\" cu \"alternativa\"... cred ca-i mai bine acum... deznodamantul inca mai asteapta, nu-i copt... depinde si el, ca orice bob de grau, de caldura potrivita din cuptor...

88888
maria

cantecul a luat-o inaintea povestii, tu ai ramas in urma ei sa ajunga ecoul, drumul se inscrie in peninsula cuprinsa de o iarna infrunzita... pe margini rasar ganduri in stoluri de vise...

cand, dupa ploi, am deschis cutia de tinichea, un arc-en-ciel invelea Tarmul... un pescarus si-a luat zborul spre Far... sa-i aminteasca Batranului despre...

Pestele in ploaie

Eh, ça va bien! C\'est justement ce que je veux. J\'ai assez de motifs. (poisson bleu)

Casa cu iedera

Tu sais que mes lettres à la mains se perdent encore même aujourd\'hui. Peut-être, c\'est pour ça que ces lettres je les ai beaucoup à cœur. Pour voir jusqu\'où et combien s\'allongent les racines de cette histoire... (lettres en bleu)

Dorra

Cette plage, je l\'ai sais mieux que je connais la ligne de la vie, la ligne de l\'esprit et la ligne du cœur. La dernière marche de l\'escalier de la maison couverte de lierre est faite de petites pierres que moi et Anna ont ramassées avec les plus arrondies pierres de l\'été, sur la plage. Anna les avait cueillis en séries de 17. Chaque pierre et chaque série ont un nom qu\'elle leurs a donné. Quand je me retrouve sur la dernière marche, je m\'assoie sur l\'escalier, j\'allume une pipe que j\'avais reçue de... (pierres bleues)

Ceasca de cafea

... dans mon histoire, au début, était un enfant. Le deuxième est apparu après trois ans. Il est arrivé un troisième, un quatrième et comme ça, dans le Tymp, le fil de l\'histoire s\'est fendu et s\'est dissipé comme le sable de la mer s\'est éloigné beaucoup plus que serrait d\'ici jusqu\'à la ligne de l\'horizon. C\'est pour ça que je te dit, dans ce que je te raconte, laisse le moins possible des \"pourquoi?\". Cette histoire, dans laquelle le soleil batte dans la fenêtre et moi, je boit le café de la Solitude...

Scara lui Escher

La tasse de café? Bien sûr, une allusion. L\'Échelle d\'Escher? Une réalité que tu l\'a toujours prise comme illusion. Ici, entre les secondes, le dévidoir laissa rouler la bille bleue. Cette fois-ci, dans le doux roulement, avec la lenteur au maximum, s\'arrêta dans la goutte de rosée sur la fleur de coquelicot sauvage...(la tasse bleue)

Stradela vantului

J\'ai fermé les yeux et j\'ai jeté les dès tout prêt de la bille sur l\'escalier… Ça ce peut pas! crie Remy sur l\'épaule du mannequin en bois de cognassier...(Remy à la poitrine bleue)

Oglinda ovala

Je flâne sur La Ruelle du Vent, en cherchant la maison aux escaliers jumelles... Pamhila m\'avais deviné que je prendrais l\'Échelle de Jean, après que je serais égaré sur l\'Échelle d\'Escher.(flâner en bleu)

Un cantec si-un latrat de caine

et, peut-être, un matin, quand le soleil va refléter sur le mûr de la cité... quand les hauts herbiers qui épaulent le ciel seront encore plus remplis d\'arômes et de coquilles, peut-être, un été tu arrivera à la mer te montrer Histria, comme elle est pleine de vie... (chanson bleue)

tu stii sa faci deschideri spre mare si cantare...confundasem (oare?) oala de pamant cu pensule, cu nepretuita cutie de tinichea din dulapul tau cu 5 usi si cu matusi...sigur ca detaliile mai mult le-am ghicit, ai vazut ca era intuneric, scari si seara. voi mai adauga cateva lampi potrivite la reflectoarele mele si voi vedea totul....nu de altceva, dar chiar cred ca-l voi face pe orb sa vada....si stii de ce? pentru ca asta-i drumul spre pictura, sa vezi, si ce nu vezi, sa simti. comentariile tale ma duc uneori la scrierile despre muzica ale lui Cioran....sau intr-o sala de concert....cele patru note...si taci...in ascultare, si mai mult, fiecare comentariu se leaga de jocul secund din scara dubla...gresesc?

Carmen, ma bucur ca ai revenit in Visul meu, multe au ramas nespuse, dar si multe se intrevad...cat despre gerunziu, mereu l-am simtit potrivindu-mi-se, ca un \"in acelasi timp\" cu timpi diferiti...

ai vazut, am fost in atelier, si asa povestea mea pare ca si-a gasit tabloul....desigur, mai sunt ajustari de facut Visului, poate schimband putin rafturile...

cu multumiri pentru vizita,
maria

carmen, multumesc mult, voi revedea textul in intregime...chiar te rog sa revii...

maria

va fac marturisirea completa a inspiratiei mele... cu cateva seri inainte, pe la 17:34, ma plimbam prin Cântecul Peninsulei, sub Ploile(3) de vara din toamna, pe malul marii din privirea fetitei ce zambeste ca si cum ar fi vara... si mai eram acum doi ani,...dar acum, aici e noapte si liniste, doar copacul cu vrabii se mai aude... si mai era povestea... de la Un cantec si-un latrat de caine pana….pe scara sus... interioara... exterioara... gemenele de la numarul 4, nu departe de Stradela…si am ajuns in atelier, la Casa cu iedera... si vorbeam cu tacerea intr-un monolog intre amanare si asteptare... aici l-am vazut pe Remy... asa a aparut in amintirea bretelutei, julitura...

gând cu gând pe o strâmtoare
o cărare cântătoare
ce coboară pân\'la mare

îmi place \"așezarea\" cuvintelor tale în gânduri de esență tare...

cu bucuruză,
maria

Ion, pe un colt de perna exista mereu o \"casa\" din vis, pe coltul meu, de la un timp, traieste un anotimp...scrie si tu ceva \"mitologic\", despre Ulise si Penelopa, despre...El si Circe...vezi tu, eu am vazut ca spui cum iti vine de bine \"mitologicul\"...

Carmen, albul este culoarea preferata a Manechinului, pe el sta rochia de mireasa....si-i vine bine, mai ales cand ii mai pui cate o pata de alb...

Danuta, (asa imi este a-ti spune, de cand te stiu cu parul impletit in codite) cu jena iti spun ca nu l-am citit pe Saint-John Perse, dar pe Iann l-am citit, marturie este citatul \"Sa prinzi Spatiul dintre clipe si sa-L plimbi prin Infinit\", e al lui Sloterius, Geamanul......si multe alte motive din tiv...l-ai vazut pe Remy?

Sa-ti spun, un cititor anonim, de aici, din Canada, citindu-ti ultima poezie, apropos de \"trupul deja obosit de atâta mine și vremea
ehei vremea asta cu șenilele ei traversându-mă
doar traversându-mă
fără zgomot\"
zicea ca, atunci cand....,daruieste-te cuiva, si-ti va fi iar dor de tine, ori tu te daruiesti cu fiecare cuvant...

multumesc voua pentru vizita. \"Pe varfuri\" s-a vrut un momolog cu tacerea, asteptam sa plece, dar a inceput sa ploua, cum umbrela nu avea,...se amana probabil pentru prima zapada...

cu bucurie la citire,
maria

o carticica se naste, e Cantecul Peninsulei de la 17:34....si nu-ti mai spun cat ma imbratiseaza scarile de la numarul 4... ma bucur sa aud ca la numarul 2 va aparea oglinda ovala. am inteles ca la numarul 7 ai gasit o intrare din Stradela care ar duce la numarul 17... bucurii si sanatate... aceeasi MW... sau cum zici tu, salvamaria!
o bila se rostogoleste pe scara... o auzi? si-un latrat de caine acopera micul concert la vioara, Carnaval la
Venetia... te rog sa mai treci pe la Pictorul Matasareanu. Ce mai face Alexis? Dar Remy? Cand vorbesti despre Ponna imi aduc aminte de Bombonel. Stiai ca visul acela cu cetatea se leaga de Voiajul tau?

...sa fi fost acum eleva, sa astept cu emotie clipa aceasta de sarbatoare a sufletului, poezia...

suces gazdelor si invitatilor, va \"invidiez\" deopotriva, cu multa apreciere si drag pentru gestul vostru...
maria

...dar si fragil, ca o frunza pusa demult semn de carte...

multumesc pentru \" slefuirea \" ce mi-o propui, pietrele si scoicile se lasa timpului spre rotunjire si netezire...cand vor fi gata, sper sa mai vii, fereastra e deschisa si
Andante mai si zboara, de cantat, mereu canta...tu, cel cu versul plamadit din clipa ce face Infinitul,...din scoica face marea,...din floare, Paradisul, iar din carare,...visul,...perusul Remy inca mai asteapta sa-l caute Alexis,...l-am vazut, l-am recunoscut dupa pieptul lui albastru,…...era ascuns intre Scarile gemene, l-am simtit cand s-a auzit.......in viitor se vor tese mai multe,
deocamdata atat... peste tot exista un copac, un cantec si-un latrat de caine... chiar si la Pompiliu era cainele sub un stejar... ai sa vezi cand iti voi povesti despre zar...