Maria Gheorghe

din prea mult zel, sa fie cu diacritice si in romana, iata un \"a\" - caciulita care trebuia sa aiba capul descoperit...
a se citi \"in limba lui Blaise Pascal\"....

exercițiul de ieri îmi pare o rosotogolire prin morală și dramă... o marcare a unui eveniment și un personaj de pe dig. o scoică perlată în turnul de scoici. dacă tu dai un pumn de scoici pentru o stea, eu îți dau o scoică perlată-n limbă lui Blaise Pascal...

je crois en ceux qui assument
toutes les parties du problème

tu as la chance
me dit l\'écho
du même jeu

tout a un prix
mais le plus coûteux sont
la méfiance et la sottise

quand j\'ai dis:
ma fille, ces jours-ci
Il faut que tu t\'en ailles voir ta mère
elle ne m\'a pas entendu

quand elle lui a rendu visite
depuis trois jours sa mère était tombée
dans la salle de bain

si tu as la croyance
petite comme un grain de moutarde
rien ne serait en vain

ta récompense est un Nœud Gordien...
sur le sentier perdu
tu trouveras L\'Oeuf d\'Or

je t\'ai entendu et j\'ai souris amèrement
j\'ai pris une bière avec eux, mais aussi un peu du fort
qu\'il en soit

vaque après vague
rêve après rêve
et
au-dessus de tout
vol
de
mouuuuu
eeeeee
...........

fara sa astept prea mult, am crezut ca intru in atelier, dar pagina 77 e cu zaruri, asa a fost ieri... multumesc pentru trecere printr-o zi singura pe lume, perfect banala si plina de nespus...

nu-s prinsă de comentariu, ci doar de o stare, poate în contra-sens cu cea a clipelor nesfârșite până să simțim iar primăvară, acest \"anotimp\" cu atâtea renașteri... zborul nu poate obosi, nici eternel să fie, e singura șansă a omului de-a ajunge să atingă bruma aceea de speranță... că nu-și alege destinul propriului anotymp... fiecare pas are taina lui... neatinsă...
ca totdeauna, te găsesc cu certitudinea îndoielii, și asta, după mine, e de tare bine...
maria

Societatea caisse e un început de drum... numai cine a trecut pe-acolo știe câtă bucurie, gust mustos și parfumat de adierile dimineților îmbrăcate mereu de sărbătoare în amiezi și seri de poveste. Omul de zăpadă? un mister de alb înghețat. Eu n-am făcut niciodată un om de zăpadă. Omul tău poate-i chiar Anul Nou ori cineva din anul vechi.

ai ratacit intre scara si seara
rostogoliri de pe scara
mai aduc gandul spre tine
astept ecoul tacerii
ca albul zapezii de pe umerii mei

iti dau gandul asta
de-mi aduci un pumn de socici
de la Zidul Alb
sa-mi spui cum ajungi acolo
sa vad cat au crescut
scoicile si pietrele...

\"Colindul deschide o usa de fier\"… asa a deschis colindul din toamna o portita mica din fier forjat din parcul Eternitatii… ierburile erau necosite si un caine odihnea gandul unei pietre in cruce ca un colind. Doar ce am intrat sa ma asigur ca-i adevarat si cainele s-a ridicat parca vinovat si a plecat. \"Povestea pluteste pe aripi de inger\" si pare ca totu-i adevarat, si scari coboara, si altele urca, in satul lui indepartat. Cine sa vada, cine sa stie misterul unei aruncari de pe stanca, decat o piatra din care priveste o cruce!?

În sfârșit, Igitur. Ochii tăi fac scântei // Enfin, Igitur. Tes yeux étincellent
ce bine ai spus totul // comme dis-tu tout comme il faut
dintr-o suflare // d\'un seul souffle
băieții ăștia // ces gars
fără ceas și busolă // sans montre et boussole
au uitat prea multe // ont trop oublier
și-au pierdut vâna călăritului // et ont perdu le nerf de chevaucher
și culorile răsăritului // et les couleurs du levé du soleil

Ecaterina, o pictura de maestru, tot sa traiesti poezia pana la ne-capat... sa ramana mereu un pic de rostogolire pentru mai departe...
an nou cu bucurii,
maria

intre spusa si nespusa, taina se ascunde in mister si pe scara cu iluzii, regele este Escher... ai vazut ca mai sunt si alte scari? sa ti le amintesc? Bine, dar te las sa mai astepti, sa schimbe Pictorul panza pe sevalet si Picasso sa-si inmoaie pensula in curcubeu...

as intoarce nitel brazda si-as zice ca descult prin viata mai urc inca o scara spre steaua mea care viseaza tumultul etern al pamantului...
m-au prins contrastele din fiecare strofa, ca paradoxuri cu stramtori prin care trece timpul plin de el...

Sarbatoare sa-ti fie Cuvantul si anul care vine!
maria

Peste colțurile sferei îți las un semn de zar rotund (pe limba lui Pivot, Proust, Pascal, Gaston Bachelard, și poate a lui Dan Barbilian, ca să mă înțelegi pe dimensiunea oglinzilor tale) Ascultă-i rostogolirea (și poate-ți aduci aminte de Daian, Remy, Alexis și Ionel Mătăsăreanu).

Mă așteptam să aud înaintea mea din pasul lui Pasadia ori al altui \"exeget (P)\" aceste observații: nu-i vorba de \"pasul cu paranteză\", ci este o primă tentativă de-a ieși din scară... și chiar este o ieșire într-o zonă aproape conceptuală... acolo, în sferă și cub sunt lumile lor care se caută și care se potrivesc doar dacă sfera face colțurile cubului... și când, probabil, muchiile cubului devin cercuri mari ale sferei... și astfel: \"am dat drumul la bilă\" se înrudește cu \"zarurile au fost aruncate\" de atâtea ori, până când s-au tocit muchiile și cubul s-a rotunjit într-o bilă care se rostogolește pe scară... și ar mai fi o altă oglindire a jumătăților inegale... dar cel mai tare este trimiterea la arborele sângelui prin apariția arborelui sângelui în lucrarea corăbierului-poet... Da, comentatorul precedent are dreptate. Nu este forma unei poezii, este forma, ca esență, a unui Univers Poetic.

la sphère: Du traîneau aux groins et pétulantes clochettes Fatima, la reine du désert, descend dans le rêve comme un éclaire en posant une question: toi, quand arrives-tu chez moi? Je t\'attends dans le bonheur de la magie blanche de Noël… mon amour, par où tu te promènes? Je suis égaré dans un nœud du chemin… et il paraît que dans le silence je ne trouve plus un mot… tu laisses en moi le vide et je le garde pour toi porté par le vent… je ne trouve même pas le parfum oublié dans un regard… tu veux de moi le rêve, je ne l\'ai pas, d\'où veux-tu que je te donne le rêve d\'une étoile filante?… d\'où, dis-t-le moi, un souvenir? Peut-être tu as le pouvoir d\'ondoyer au gré du vent, dans la fenêtre, un sourire et, d\'un coup chouchoutent, appeler notre amour criant … si tu le savais, quelle douleur tombe sur la pensée, tu neigerais dans ce chaleureux moment d\'un baiser délicat…

le dé: je n\'en sais rien comment te faire retrouver la rêverie d\'un rêve… mon amour reste sereinement la mer…si tu étais présente un moment comme elle l\'est à chaque instant, j\'accrocherais l\'éternité à ton baiser d\'étoile brillante …je la ramasserais en moi et je pourrais te donner de sa tendre lumière, ton rêve je le prendrais dans un azur de soirée et comme un jumeau de la lune, de l\'écume d\'une vague qu\'elle naisse la merveille à nouveau…

intre file albe, un semn de frageda poveste...
o camasa rosie ca fond pentru imp:resie de tarm de mare...
am luat de la Pictor intrebarea, ca sa schimb vorba...\"Poți să-mi faci un desen pentru realitatea asta?\"....m-as dedubla intr-o stea si, in loc de desen, as lasa-o pe ea pe umarul sevaletului pentru noptile boreale ale Pictorului orb.
restul a zis Pasadia: \"Sunt multe de spus, dar n-aș vrea să dezvălui mai mult, lăsând cititorului plăcerea de a umbla (ne)stingherit prin labirintul textului. Însă, pentru Timișoara cu \"urme roșii pe albul zăpezii\", pentru puterea de a ne reîntoarce mereu la izvorul Cuvântului, consider că textul merită recomandat. E umila mea opinie\".

maria

Multumesc, Pasadia, tu stii unde este cantecul...
Drumul trece prin Voiajul Lui...\"Ceea ce suntem, e darul dat de Dumnezeu noua. Ceea ce devenim, este darul nostru catre Dumnezeu\".

maria

poemele tale sunt parca in cautarea unei \"rara avis\"... unele alearga spre o prapastie, se opresc pe buza ei umeda cu rau de inaltimea golului... o iau inapoi spre \"castanii rosii, parfumati si naivi\" dezlegati de imparatia gheturilor... sa dea posibilului o sansa...

\"doar atât

rămânea eliberarea focul duduind într-o sobă

fumul încoronându-l în drum către stele

în spațiul gol mă mai întorc ades\"

cu gand bun ales pentru tine,... \"Pasadia, pas descult prin infinit\"
maria

Dana, \"comunitatea romaneasca\" de aici se bucura si-ti multumeste pentru colind... sa ai sarbatori fericite, cu daruri multe... inspre si dinspre gandul cel mai bun... beau pentru tine un porto intr-o cupa de ciocolata...

maria

Pasadia, pas descult prin Infinit, ca sa reiau mot-à-mot cuvintele autorului pe care-l apreciati, sa va marturisesc, fara falsa modestie, ca ma simt onorata de vizita dvs. si de \"apropiere\" sau \"completare\" de care ziceti, dar... sunt departe, foarte departe de curgerea prin cantec. As vrea doar sa adaug ca fiecare \"rima\" din acest text are o acoperire mai tare ca betonul, o scama dintr-un tiv din cantecul lui Yvves... pe o scara ce inca doare... autenticul e o chestie de interpretare, iar scrisul imp:presiei de tarm de mare, cred eu, e inconfundabil...

maria

de-ar sti Nicolae cat cantec e in Peninsula, ar afla si ca 17 sunt ale tale si 4 ale mele, cate puncte are zarul... sigur ca el ar fi vrut atatea cat sa dea Yames de 6, dar, la rotativa, \"e\"-ul natural s-a prins de \"i\"-ul imaginar sa poata impreuna sa dea de a 17 scandura de la gard, pe acolo se pare ca-i intrarea pe plaja... sau...

salvaM

plaja... plaja... plaja... la marginea noptii apare Pictorul orb sa numere stelele, valurile... ca impresurat de parfum de femeie, ia la dans pe Adela vantului in pas descult de floare alba cu mireasma visului... din rotirile tacerii, dinspre nordul tamplei sale, o caleasca-n colt apare... si asteapta dimineata, cand \"melancolia inroseste cerul\"... si portretul isi gaseste jumatatea inegala... o usa se tranteste cu naduf de la bataile departarii...

maria

cand am spus: ai gasit imp:resie de tarm de mare, de fapt te trimiteam la linkul http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1745911/index.html- pe una din scari, unde la comantariul cu numele \"se aseaza\" gasesti... printre altele si aceasta:

\"Cele doua momente se suprapun si se obtin toate conexiunile. Bucurii si galbenul toamnei sa-ti coloreze verdele primaverii... interval in care al cincilea anotymp face totul posibil...\"

dar am vazut ca nu ti-am fost de folos si de aceea revin... si iti spun, ca sa fiu mai bine inteleasa: coincidentele, mai ales cele orbitoare, ma macina pana gasesc ceva care sa ma faca sa vad ca nu-i chiar coincidenta... Iata, daca mergi si la aceste adrese vei gasi \"al cincilea anotimp\"...

http://www.agenda.ro/2005/51-05-turism.htm
http://www.cafeneaua.com/nodes/user/19801/1

Am iubit un om
de rita david la: 12/12/2006 22:24:00

am iubit un om. el nu. m-am nascut toamna si am inteles ce este cu mine, tarziu, abia in cel de-al cincilea anotimp. atunci cand incepusem sa mor incet. zburau pescarusii in tabloul meu ca nebunii. am observat insa, mai tarziu, ca si ei incepusera sa... continuare . raspunde

ce zici, coincidenta sau hazard,...sau…

maria