Colțurile sferei (1)

Mircea,
intre culori si paradis, povestea dincolo de vis... felicitari!

Sarbatori fericite!
cu prietenie,

Iau versul tau: \"curge prin veac un râu liniștit\" si-l pun semn de carte la pagina \"despre prietenie si armonie\"...

Chiar daca forma nu este a unei poezii, insasi colturile sferei tradeaza aceasta. Interesanta introducerea imaginilor, sugestive de altfel. Placuta si curgatoare, imbie la lectura... si meditatie.

Peste colțurile sferei îți las un semn de zar rotund (pe limba lui Pivot, Proust, Pascal, Gaston Bachelard, și poate a lui Dan Barbilian, ca să mă înțelegi pe dimensiunea oglinzilor tale) Ascultă-i rostogolirea (și poate-ți aduci aminte de Daian, Remy, Alexis și Ionel Mătăsăreanu).

Mă așteptam să aud înaintea mea din pasul lui Pasadia ori al altui \"exeget (P)\" aceste observații: nu-i vorba de \"pasul cu paranteză\", ci este o primă tentativă de-a ieși din scară... și chiar este o ieșire într-o zonă aproape conceptuală... acolo, în sferă și cub sunt lumile lor care se caută și care se potrivesc doar dacă sfera face colțurile cubului... și când, probabil, muchiile cubului devin cercuri mari ale sferei... și astfel: \"am dat drumul la bilă\" se înrudește cu \"zarurile au fost aruncate\" de atâtea ori, până când s-au tocit muchiile și cubul s-a rotunjit într-o bilă care se rostogolește pe scară... și ar mai fi o altă oglindire a jumătăților inegale... dar cel mai tare este trimiterea la arborele sângelui prin apariția arborelui sângelui în lucrarea corăbierului-poet... Da, comentatorul precedent are dreptate. Nu este forma unei poezii, este forma, ca esență, a unui Univers Poetic.

la sphère: Du traîneau aux groins et pétulantes clochettes Fatima, la reine du désert, descend dans le rêve comme un éclaire en posant une question: toi, quand arrives-tu chez moi? Je t\'attends dans le bonheur de la magie blanche de Noël… mon amour, par où tu te promènes? Je suis égaré dans un nœud du chemin… et il paraît que dans le silence je ne trouve plus un mot… tu laisses en moi le vide et je le garde pour toi porté par le vent… je ne trouve même pas le parfum oublié dans un regard… tu veux de moi le rêve, je ne l\'ai pas, d\'où veux-tu que je te donne le rêve d\'une étoile filante?… d\'où, dis-t-le moi, un souvenir? Peut-être tu as le pouvoir d\'ondoyer au gré du vent, dans la fenêtre, un sourire et, d\'un coup chouchoutent, appeler notre amour criant … si tu le savais, quelle douleur tombe sur la pensée, tu neigerais dans ce chaleureux moment d\'un baiser délicat…

le dé: je n\'en sais rien comment te faire retrouver la rêverie d\'un rêve… mon amour reste sereinement la mer…si tu étais présente un moment comme elle l\'est à chaque instant, j\'accrocherais l\'éternité à ton baiser d\'étoile brillante …je la ramasserais en moi et je pourrais te donner de sa tendre lumière, ton rêve je le prendrais dans un azur de soirée et comme un jumeau de la lune, de l\'écume d\'une vague qu\'elle naisse la merveille à nouveau…

și echivalențe
propuse (iertată-mi fie indrăzneala...)
dizarmonii uitate
in creasta unui val
finitul se petrece
in nesfarsit de mare...
(alte culori, aceeasi imagine)
versuri ce incita la rostiri ca raspuns...menite sa ne descopere...se-aude ceva...

Am să încep cu finalul, anume cu imaginea în care apare numele lui Miron Pompiliu și inorogul ce privește minunea de dincolo de poveste. Chiar dacă melodicitatea versurilor are cumva un sens, totuși sunt parcă prea multe rime facile și clișee: \"visarea\"/\"marea\"; \"ea\"/\"stea\"; \"vis\"/ \"abis\" etc.; \"nor de gând\", \"blânda ei lumină\", \"spuma unui val\", \"sărut plăpând\" etc.

Nu înseamnă că textul nu-și păstrează în structura profundă valențele sale misterioase. Mai știu că acest cântec adoarme cumva vigilența cititorului leneș (în acest sens, sunt asemănări cu poezia \"jocului secund\" barbian. Nu spun că nu-mi place textul, dar aș dori ca limbajul poetic să fie inedit, chiar de ar însemna, cum spuneam cândva, \"ștergerea prafului de pe cuvinte\".

Cu același respect prietenesc, sperând că n-am deranjat prea mult, vă urez împlinirea tuturor viselor creatoare!

Iata, pot raspunde precum Igitur. Dintr-o lovitura de zaruri, patru puncte de vedere cu care se obtine rotundul sferei, din nefericire cu raza mai mica decat raza de bataie a cantecului. Pasadia, facilitatea versului vine din firescul cantului, slefuit de valuri, iar ceea ce numesti tu inorog este Ponna care latra la sfera si a carei poveste se leaga in mod tainic de Papagalul lui Alexis. Observatia cu Miron Pompiliu este o miscare prea mica fata de ce se afla in spatele ei. Lumea se opreste la suprafete in vreme ce exista eul profunzimilor si eurile suprafetelor. Multumiri tuturor si un an cu rotunjimi precum cifrele care-l compun. Eu incerc o tentativa de (imp):osibil, sa raman in Craciunul lui 2007 tot anul 2008. Scrijelesc numele vostru pe colturile sferei...George, Maria, Ioana si Liviu-Ioan lasand locuri libere pentru colturile rotunjimilor viitoare. Un cantec si-un latrat de caine lasa cortina peste jumatatile voastre inegale... \"t\" isi lua talpasita lasand numele mai multor corine cu gastele Capitoliului...

\"lasand locuri libere pentru colturile rotunjimilor viitoare\", l\'avenir est arrivé cu valul si a netezit malul la Mediterana, inspre plaja de la Saint-Tropez… va tine o zi si o noapte ca lumina sa rostogoleasca sfera si zarul…. comme dans un rêve cu o barca ce a prins, in loc de vasle, aripi, iar vantul Stradelei i-a inaltat o panza de sah…