Rostogolire-n fire

Ecaterina, o pictura de maestru, tot sa traiesti poezia pana la ne-capat... sa ramana mereu un pic de rostogolire pentru mai departe...
an nou cu bucurii,
maria

Eu o iau ca o pictură în vers reușită, în tabloul sentimentelor exprimate în culori și forme tu ești suverană \"am observat că în momentele de
maximă concentrație nici nu mai respir
de cele mai multe ori tac
îmi așez șevaletul în fața devenirilor mele.
și mă fac una cu pînza
pe jumatate doar viață
nu mai e mult și găsesc focarele elipsei\"

N-am pretenții de \"exeget\" (așa cum se peonunța Maria Gheorghe într-un com. pe o altă pagină), dar voi spune doar că textul are un incipit și un final reușite, după opinia mea de nespecialist. Primele două versuri le apreciez pentru reflexivitatea lor. Finalul mi-a plăcut, dar și m-a amuzat (tot delectare se cheamă1). M-a amuzat pentru că, luate în sensul lor denotativ, cuvintele pot trimite și la fapte. Uite, spre exemplu, eu cred că ar fi trebuit să spui \"concentrare\", dacă nu cumva te-ai referit la concentrația unor compuși chimici din culori. Ce zici, voi trăi poezia până la capăt?!

Cu prietenie și cu. urarea de noi succese în anul care vine.

Katy,
îți stă mai bine când rămâi în concret ca aici. Ai reușit să construiești un poem destul de credibil, dar termină-l cu versul \"și mă fac una cu pînza\". Tot ce urmează e pueril.
Corect este \"concentrare\", nu \"concentrație\"
Încă ceva: și piersică și jasmin? N-ai putea renunța la piersică? de exemplu?
Oricum, am sesizat o schimbare bună la tine, cu poemul asta,
și mă bucur.

am vazut ca ai schimbat la sugestia Ioanei si-ai eliminat exact partea jucausa si tandra din finalul poemului (si astfel referintele lui Pasadia raman fara obiect). Eu n-as face astfel de schimbari si-as merge mai departe: o lovitura de zaruri as face-o nod cu Divagatii Igitur si poemul are fi ca o scrisoare mallarmeana dintr-o rostogolire-n acum. in fond, fiecare varianta tot o lovitura de zaruri ramane... si prima varianta se pastreaza precum prima dragoste

Maria, cel puțin din inerție a ceea ce sunt, a ceea ce ești, va exista permanent tendința de rostogolire mai departe. din ce în ce mai simplu.

Marius, cred că exagerezi cu \"definirile\". sunt doar un pion pe tabla de șah.

Pașa, tu ca întotdeauna mă faci să zîmbesc. da, concentrare este, nu omega propcente. da, vei trăi poezia pînă la capăt. \"nespecialistule\"! :))

Ioana, pueril se vrea finalul și nu pot face nimic în acest sens însă am neutralizat cu alb și dizolvant \"piersica necoaptă\". zîmbet. (și dacă tot te-ai oprit aici, vreau să-mi cer scuze pentru. sper că ai uitat pentru ce sau nu ai dat importanță atunci. mă bucur că ai remarcat \"schimbare\" în contur.

Yannelis, ce m-aș face eu fără tine. am scos finalul și lipsea rotundul rostogolirii. am revenit și acum stau în picioare în ascultarea și cîntarea lui Igitur.

semper sunt in flores

aprecieri deosebite celor care au trăit poezia pînă la capăt citind aici.

an cît mai rotund și cît mai aproape de fire
cu multe reuște în creație doresc tuturor

vă mulțumesc.

paranteză închisă după \"atunci\" în răspunsul pentru Ioana
și
în răspunsul pentru Pașa \"procente\", deși am făcut iarăși hehe acolo.

cu scuze de grabă, că mă așteaptă fericirea după ușă.

la mulți ani și să fiți frumoși, fericiți, buni...
bla bla bla

vezi diacriticele lipsă: pâna, ramâne, odată etc.

mulțumesc de prezență și \"corectură\". le-am rectificat pe toate. desprind ultimul vers și pentru tine.