Poezie
Ridic pleoapele, mușc iernile
1 min lectură·
Mediu
E camera prea strâmtă
și prea puține tablouri pe pereți,
ca să-mi absoarbă sufletul
ruginit în plămîni
de atîta aer străin,
de mâini degerate,
care, de când m-am născut,
îmi țin deschisă fereastra inimii
deasupra unei mereu alte ierni lucide
ce-și trage delicat același voal
peste trup
și încă mai mușc cu dor
din țesătura ei.
034.280
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ecaterina Ștefan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 56
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Ecaterina Ștefan. “Ridic pleoapele, mușc iernile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ecaterina-stefan/poezie/1760296/ridic-pleoapele-musc-iernileComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TD\"e odaia prea strîmtă/ și prea puține tablouri pe pereți\", dar sufletul e plin și \"ruginit în plămâni/de atâta aer străin\"(...) \"de când m-am născut/ îmi țin deschisă fereastra inimii\". starea sufocată e totuși salvată de inima deschisă \"deasupra unei mereu alte ierni lucide\".
Un poem frumos conturat de stări interiorizate și transpuse cu tact în versul de final \"demult am încetat să plâng\"
Cuvintele nu au valoare, așa că încerc să pun o stea de suflet pe starea ultimului vers.
Mă bucur că pot citi doar texte de valoare, semnate e.bargan
Cu sinceritate,
Teodor Dume
Un poem frumos conturat de stări interiorizate și transpuse cu tact în versul de final \"demult am încetat să plâng\"
Cuvintele nu au valoare, așa că încerc să pun o stea de suflet pe starea ultimului vers.
Mă bucur că pot citi doar texte de valoare, semnate e.bargan
Cu sinceritate,
Teodor Dume
0
EȘNic, anume absența tablourilor condiționează atmosfera stadiului incipient deși orice trăire se proiectează înăuntru. există o relaționare directă între cele două momente diametral opus amplasate, adică început/final. și ție multă inspirație, sărbători frumoase îți urez.
Teo, stări interiorizate zici. firește că da, altfel nu mai este emoția artistică. fereastra inimii salvează. ca o repirație prin luciditatea iernii.
vă mulțumesc.
Teo, stări interiorizate zici. firește că da, altfel nu mai este emoția artistică. fereastra inimii salvează. ca o repirație prin luciditatea iernii.
vă mulțumesc.
0
„deasupra unei mereu alte ierni lucide
ce-și trage delicat același voal
peste trup”. Îmi cer scuze pentru o interpretare atît de extra-literară, însă plăcerea lecturii e mai mare decît plăcerea unei eventuale interpretări critico-literare, deși, recunosc, mă topesc atunci cînd cineva îmi mă interpretează critico-literar. Dar să continuăm. Austeritatea finalului („demult am încetat să plîng”) reface coordonatele atmosferei de la început, o austeritate pe drept cuvînt glacială datorită lipsei de tablouri. Stea!
Sărbători cît mai fericite, adică pline de inspirație!