Maria Gheorghe

... sa-mi fie cu iertare, dar \"imposibil\" l-a pierdut pe \"im\", de unde se vede ca nu toate sunt imposibile...

cu pretuire pentru toti artizanii acestui simpozion
cu gandul bun acolo
maria

voi face si eu Voiajul gandului la intalnirea de pe Calea Victoriei. interesant ar fi ecoul de la aceasta marturie despre culorile istoriei lasate mostenire pentru a fi nuantate cum se cuvine de cei care cred in lumina ce-o poate aduce adevarul.

iata cum mirarea se aduna cu bucuria si, de data aceasta, intr-o fericire, «imposibil» il pierde pe «imp», sa fie implinire de gand drept si bun.

felicitari si succes celor care au nazuit cu credinta in vorba buna si fapta pe masura!
maria

cum spune \"Visul\" din \"Cantecul Peninsulei\", de la \"17:34\"... si Alexis, cel care... pe ape...

Unui necunoscut știi să-i pregătești momentul în care să-i zici: povestește-te, Omule! Dar când e vorba să te povestești și povestea asta naufragiază prin propria-ți melancolie, nu știi de unde să începi. Și atunci intri prin sarabanda începuturilor, care toate-ți par importante și de neînlocuit.
Nu opresc acum povestea nici în nod și nici în clipă. Las la pas murgul ce știe pasului să-i dea aripă.

si s-a rotunjit gandul in pasul descult al murgului… si s-a rostooooooogggooooooooooliiiiiiiiiiiiiiiiit... si-a intalnit o amintire si i-a pus o pelerina de prezent... sa ramana un tot intreg si nemuritor.......

tu zici
și eu te cred
că dzet
e de-nceput
în cele trecătoare
din visu-n care locul
e Tymp de zămislit cărare
și-n care cele ce le lași într-o absență
revin în nesfârșita ei prezență

tu dis
et je te crois
que Z
est un commencement
vers celles-là qui passent incessamment
venues du rêve où le lieu est un sentier né par le Tymp
et il est aussi l\'endroit où \"elles\" reviennent dans une infinie présence
si tu, par un (mal)heureux hasard, les laisses traîner dans une absence

locul acela gol pentru fotografia sepia..........

sunt dimineti obosite, fara poezie, asa cum sunt dimineti fara ceasca de cafea, fara ferestre... sunt dimineti cu gara in desert... sinele sunt topite de nisipul fierbinte... ondulate in dune...

am trecut si eu,
maria

un altfel de toamna, ca un anotimp-scancet, ce sapa-n amintiri si are nevoie de ziua de maine... ca o speranta stoarsa din schije... o toamna cu teiu\'-nflorit... o noapte cu camp de lucerna albastra....
cerul \"soldatului\" parasit...

am trecut,
maria

Cu bucurie las aici un semn din pescuirea minunata. Eforturile Domnului Dan Tudor Vuza si-au gasit sensul in memoria tatalui sau. Copii, nu-i dati uitarii prin tacere pe cel care v-a dat tot, de la samanta la rod, parintele vostru!

\"Volumul aparține literaturii memorialistice și are o însemnătate cu totul aparte. Este un document al activității de procuror al Republicii Populare Române, scris de o persoană de meserie, care a lucrat aproape trei decenii în cadrul „instanțelor judecătorești și Procuraturii\" sau „organelor Procuraturii\" (pentru a relua formularea Constituțiilor din 1952 și 1965). În felul său, documentul este unic, până în prezent. Îndatorirea principală – mai ales ca prim-locțiitor al procurorului general – era să asigure legalitatea, corecta aplicare a legii „prin constatarea și înlăturarea oricăror încălcări ale legii săvârșite de către organele, instituțiile, întreprinderile economice și organizațiile de stat, de către organizațiile cooperatiste sau obștești, de către funcționari și cetățeni.\" Încălcările erau numeroase, fie din incompetență, fie prin presiunea factorului politic, fie chiar prin intervenția aparatului judiciar\". Dinu C. Giurescu

pentru cei interesati de un \"segment de cerc\" din acea vreme, puteti comanda cartea la telefon: 0213358131 sau in vizita la adrea:

http://www.edituravremea.ro/view_book.php?b_id=534

Felicitari, Dan! din partea mea, trei sticlute de coniac grecesc si trei gutui, e toamna si la Montréal.
maria

«iau din \"Voiajul\" acela, la piramide, un punct de dunga albastra»...

le matin du 18, papa nous a dit de rester à la maison, parce qu\'à Timisoara la révolution avait commencé. Je croyais que c\'est une métaphore , parce que la nuit du 17 au 18 on entendait gronder le tonnerre et il y avait des éclairs comme si nous étions en été… et il nous a dit que la gare était surveillée et que personne ne pouvait entrer dans la cité... je me suis dit que nous étions pour y aller et si ceux de là-bas n\'ont pas appelé ça veut dire que les signes sont bons… Ici, entre la douleur et l\'impression... entre le silence, la pensée et l\'Infini, c\'est le lieu étroit et un souffle léger du vent… et dans la négligence de l\'heure, il y a de la place pour la fin...

plaja, plaja, plaja si un pic din tarmul de Acum si Altadata...

Il m\'a envoyé ces vers: \"si je comprends vraiment la lumière du jour/ seulement dans le noir de la nuit/ alors pourquoi si tôt le matin/ la mélancolie rougit-elle le ciel?\" et il m\'a demandé de lui faire le portrait de sa bien-aimée...

de aici, de la 7 fuse orare, iti torc un fir de-albastru... pentru Fecioara cu licorna... Ea e motivul Calaretului de pe scara...

Je joue encore avec la bille et le sablier, dans ce Tymp-ci chez toi pousse la pyramide.
...................
........................
Les silences perlés des coquillages-spirales m\'amassaient dans le monde où encore et à nouveau refaisaient leur valeur de doubles indices en ligne sans limites avec une partie où tu tords un fil. C\'est elle la raison, la vierge à la licorne Un cavalier dans l\'escalier lui apporte la portée.............

am intrat tiptil... prima impresie a fost ca aud Suprarealismul in tinuta de gala, apoi i-am auzit pe Andante... pe Alergo, Alegretto si Adagio... acordurile sunt fine... portativul pe stative... fiecare isi cunoaste partitura ca pe bataile inimii... fiecare isi cunoaste atat de bine treapta de pe scara… si era doar un violon... singur... nu stiu de ce mi-am adus aminte de \" mătușa Speranța, sora mare a mamei\"... poate pentru ca acest \"concerto\" e semn pentru sora ta (mare?) si mi-am adus aminte si de sora lui Pompiliu (si ea era \"mare\"?) si de multe mi-am adus aminte... si de tren, si de gara... si de... si asa...

une feuille, une plume et une mouette
une fleur d\'un prunier
oublié sur la route

que je te dise quoi et comment
avec alors et
maintenant
…………
ici j\'étais resté
à sa question
(est-il libre
a-t-elle demandé)
tombée dans ma pensée
les autres se sont perdues entre

une pierre pleine d\'algues vertes et bleues
rencontra une grande méduse et un poisson
…………….
cette gouttelette-là suinté d\'une feuille de chêne
est même le point d\'un dé
endormi entre

aici poetul s-a oprit a întors pagina și-a citit
concerto con violino solo obligato

uitasem sa ies din Ateneu...

tu stii ca bunicul meu canta la acordeon!? sigur stii ca eu sunt acum pe o scara din “Voiajul” tau la Piramidele egiptene... asa am luat o pelerina din garderoba instelata a cerului pe luna plina, s-o asez pe umerii nostalgiei tatalui meu... eu nu vad unde ar fi o posibila confuzie de planuri, cand totul fosneste a amintire... as fi pus si eu o fotografie “galbena” cu tata pe Bricul Mircea... si una cu cartea ta “Voiajul”, dar n-am apucat sa am cheia de la “cutia de tinichea”... asa as fi risipit orice confuzie, daca am creat una... acum ce sa fac, sa scot “nota” sau parantezele? zi-mi tu, ca...

Bricul Mircea a fost Profesorul cel mai iubit de tata, iar aici, totul este “intru bucuria” celor 4 note din Oda... asculta cerul acompaniat de mare... si “tymp”-ul se intoarce... saluta \"Voiajul\" cu stanga... si face nod de poveste... pe “dunga albastra”, cu... a fost odata si, iata, cat de mult mai este!.... e o invitatie!

sunt putin grabita, sa ajung la “concerto (con violino solo obligato)”

salvamaria

ma intreb: cele \"o mie de lucruri\" se regasesc ele printre cuvintele din \"dictionarul\" poetului?... si totusi, \"legendele vor vorbi pana tarziu...\" in o mie si una de nopti...

frumoasa poezie de dragoste, ca o declaratie la inceput de legenda...

astept sa aflu cum reuseste Marilena sa repare \"drumul\"...
am remarcat o aplecare spre psihologicul feminin... care cere o urmare...
la sfarsit, n-am sesizat speranta in vocea Marilenei... monotonia(!!!)

nu-i asa ca Marilena mai are sa ne spuna?... si suspensul sa nu lipseasca...

o toamna cu rod,
maria

\"spatiu\" pe care-l simt ca ma atinge este nodul acela de la intersectie, dintre \"locul\" ce l-am lasat sa-mi tina urma si \"timpul\" unui anotymp, acum, fara limite... e bine si e greu... asa e cand dorul vine trimis de ador... sau de alte \"neamuri\"...

multumesc de vizita
m

nu tin sa te contrazic, cred, totusi, ca primele trei culegatoare ti-au cantat... s-a auzit pana la \"intersectie\"... eram intre vis si realitate, mereu sunt asa... altfel cum crezi c-as auzi cantec si atunci cand Infinitul tace... facand nod albastru la cravata verde a Sperantei...lacul verde e albastru... pestele albastru parca e rosu, nu?... la Fantana Gemenilor, la inceput de Peninsula.. albastru?... de la Calaretul din pictura... si cand sa dai \"fuctie\" de culoarea dintre plus si minus, nu mai erau decat pietricele rosii... pestele rosu e albastru... magie!

salvamaria

am schimbat pe jumatate, unele \"copilarii\" imi plac asa cum sunt... ai dreptate, dar la \"intersectie\" nodurile sunt imperfecte, poate asta le da \"fosnetul\" marin...

ma bucura trecerea ta cu semn prin aceasta \"intersectie\"... constructiva si de bine... n-am lasat semn, dar sa stii ca am trecut si eu prin \"peisajele\" tale marine... si m-am simtit de multe ori ca \"acasa\", prin \"intersectiile\" mele...

vant bun in vele!
maria

intr-adevar, un joc diafan ce l-am simtit cu 4+1 arome, depinde in ce anotimp visezi... si eu, spre sfarsit de vara...

o capita, dupa ploaie si miros de poarta deschisa odata de un ivar-floare... pe care s-asezase, ca o intamplare, o albina cu sarut de miere... din albastru de cicoare...

mi-a placut cum ati invelit cuvantul, cu putin din fiecare anotimp... si mi-ar fi placut si mai mult \"o oara\" in loc de \"o data\"... dar poate nu facea nota cu o poarta...
placut,
maria

las aici un semn de trecere prin toate celelalte \"capitole\"... ma simt bine in \"natura\" literara al carei realism traieste in vecinatatea unui imaginar infinit, ca sursa pentru orice cititor \"visator\"...

acum vad ca am fost candva vecini... doar ca treceam podul Constanta, si tramvaiul (daca n-am uitat, 10) facea la stanga...

nu stiu cine se plangea de \"texte\" lungi ce nu-si mai au locul in secolul asta grabit... grabit spre ce?!... nici un drum nu e lung, atata timp cat doresti sa mai continue... asa am gasit eu \"Ochiul de veghe\"... sa mai fie...

maria

tare ma simt in largul meu... in natura scrisului dumneavoastra...

cu apreciere,
maria

ne-am strans la o \"vorba\" despre renuntari... si cate si-au facut loc la suprafata apei... si am vazut ca e ceva comun in toate... cu fiecare renuntare vine fara indoiala o alegere... si niciodata balanta nu va fi echilibrata... ne va ramane mereu intr-o cumpana...

frumoasa si \"grea\" spunere ai aici, dana b., si nu e singura...
iti daruiesc pentru darul tau o stea mandra
maria