Șerpii și piramida

Motto : Încă mă joc cu bila și clepsidra, în Tymp ce ție-ți crește piramida.

Un câine te latră să-l mângâi. Se uită-n ochii tăi până-n străfundul gândului. La un semn căzu cortina. Păreaaa de-acuuuum că luuuumea s-a adunaaat sub ceeer să faaacă depărtăăării un templu de misteeeer. O picătură de ploaie a luat echilibrul rotund cu ea și l-a rostogolit.... l-a ros-to-go-liiit...până când... Ponna aleargă la ochiul de geam pe care dimineața tocmai intrase. Apoi, tăcere apăsătoare... De undeva, de departe, din când în când, valuri de mare. Peste ele, un cod nescris, cu secundarul și minutarul pierdute... Pe o alee lungă, salcâmii și castanii țin decorul lumii pe secole, cu anii în cercuri largi de vârste lăsate-n semne de vară și viață pe care nodul vremii trece un iar în iară ?! Cu trei gemeni ce se plimbă ca un vis prin Infinit, tu fugeai întins pe-o plajă, într-un labirint zidit. Dai de-un țărm născut din piatră și din scoici și val de mare. Totul este numai stâncă și-i izvor între izvoare... Iei nod de albastru pe gând risipit cu peștele-n ploaie tăcut și sfârșit. Trecuse povestea-n cântarea cu țărm. Stradela, lătratul... Erai, de acum, mai deștept cu o noapte. Cercul șarpelui care-și înghite coada ține-n coronița lui piramida cu labirintul ei împărțit în jumătăți inegale...

De acum ne plimbăm cu încetinitorul și jucăm șah, râzându-i în nas... nu ne mai duce el cu păcăleli... hazardului i-am întins ultima cursă... și așa deschid cărarea ce ajunge iar la mare. Tăcerile perlate din scoicile de scară mă adunau în lumea în care iar și iară își refăceau valoarea cu indici dubli-n șir spre limita cu partea în care torci un fir. Fecioara cu licorna era de-acum motivul. Un călăreț pe scară-i aduce portativul.......................

(Geamănului meu, Nicolae, de foarte departe, pentru colindele copilăriei și pentru toate bătăile care le-a primit din cauza mea. Prima fotografie prelucrată de Daniela Iacoblev Barău.)