Poezie
concerto
(con violino solo obligato)
2 min lectură·
Mediu
în nota fugită din portativ
o piatră se rostogolea în urma trenului
la prima gară m-a ajuns din urmă
a urcat a intrat în compartiment
este liber
a întrebat ea
o frunză o pană și-un pescăruș
o floare dintr-un prun
uitat pe drum
să-ți spun ce și cum
cu atunci și
acum
aici rămăsesem
la întrebarea ei
căzută-n gândul meu
celelalte s-au pierdut între
o piatră cu alge verzi și albastre
se întâlni cu o meduză mare și-un pește
vezi cum se strânge nodul pe viață și pe vis
când știi că-n căutare e-o punte de abis
când picură în clipă pe ochiul nemuririi
și-ți năruie căldura-n sămânța fericirii...
stropul acela prelins de pe-o frunză de stejar
este punctul de zar
adormit între
aici poetul s-a oprit a întors pagina și-a citit
concerto con violino solo obligato
la câteva pagini mai în față lunecară trei petale și-o frunză dintr-o căruță de amintiri trasă de amintiri și-o durere de dinți
în Piața Ovidiu la intersecția de amintiri gândul se umplu de străzi adunate-n fața unui jucător-trișor (un pic chior cât oricum l-ai privi drept în ochi privirea să-i lunece într-un gând ascuns)
dacă ai fi privit bine
cum trecea el
între cele două scaune
și grupul de personaje
ai fi văzut că
mereu se întâmplă să alergăm sau să așteptăm
azi concertino este un coridor și-un țărm înalt destul de stâncos din care Tympul mușcă sfios...
era o vreme când în toate din noapte maci sălbateci
semn bun ceașca de cafea nod tare marcaj
din vânt fluturi anonimi violoncel sub cheie
aici începe clipa lungă o bucată de prag
s-au adunat tăceri după tăceri în gaura de măr mâncat de vierme
și-n pasul arcuit de așteptări e viscol în ninsoarea care cerne
furtuna de nisip clipele bune
o scoică ecou nocturn
sensul între
e târziu
de deasupra scării
la răspântii deșertul pașii desculți
sfera ciobită ziua portretelor
se întorceau tăcerile din vii cu foșnet de lumină ruginită
cu gândul rătăcit pe nebunii din mustul-tulburel ora pripită
o plită se încinge sub tării lăsând în sfârâit nervuri de vreme
și-n sânge se adună iar făclii pe apăsarea plânsă care geme
Constanța, de 17 septembrie, 2008
(semn pentru sora mea)
035471
0
![](\"http://i210.photobucket.com/albums/bb201/plajacusuflet/scara%2020%20sept%2008/CopyofDSCF7568.jpg\")
![](\"http://i210.photobucket.com/albums/bb201/plajacusuflet/scara%2020%20sept%2008/CopyofDSCF7569.jpg\")
![](\"http://i210.photobucket.com/albums/bb201/plajacusuflet/scara%2020%20sept%2008/CopyofDSCF7571.jpg\")
![](\"http://i210.photobucket.com/albums/bb201/plajacusuflet/scara%2020%20sept%2008/CopyofDSCF7572.jpg\")
![](\"http://i210.photobucket.com/albums/bb201/plajacusuflet/scara%2020%20sept%2008/CopyofDSCF7659.jpg\")
une feuille, une plume et une mouette
une fleur d\'un prunier
oublié sur la route
que je te dise quoi et comment
avec alors et
maintenant
…………
ici j\'étais resté
à sa question
(est-il libre
a-t-elle demandé)
tombée dans ma pensée
les autres se sont perdues entre
une pierre pleine d\'algues vertes et bleues
rencontra une grande méduse et un poisson
…………….
cette gouttelette-là suinté d\'une feuille de chêne
est même le point d\'un dé
endormi entre
aici poetul s-a oprit a întors pagina și-a citit
concerto con violino solo obligato
uitasem sa ies din Ateneu...