despre noi

nu/mi place cafeaua amară
dar poezia ta îmi place, e, nu știu cum, vizuală
dar cam lipstită de speranță și aș putea să te taxez:)

\"de fapt da, am putea vorbi despre tine și
despre idealuri
despre orașe sau vacanțe
ai putea uita tot acest zbucium
crede-mă,
ai putea\"

asta mi-a plăcut mai mult
cu prietenie
Iulia

Iulia, văd că nici tu nu ai somn. Oare de ce?
Oricât aș încerca să o îndulcesc e zadarnic pentru că gustul zahărului nu poate fi înlocuit cu nimic. Și poate că atunci când e zadarnic e mai frumos...Cine poate ști? Mă bucur că ți-a plăcut. Sincer, ai fi putut să mă taxezi.
Cu prietenie, Maria

:) păi te taxez eu, don\'t worry: deci nu poți construi un poem de dragoste sau ce-o fi el pe baza metaforei cafea amară / cafea dulce / dragoste / mâhnire / amărăciune etc.

sunt asocieri mult prea comerciale, prea facile, ca să poată fi făcute altundeva decât într-un text pentru Andra, Nicola sau alții ca ele.

păcat de tehnica textului, totuși. care e bine stăpânită, cât de cât.

nu trebuie ascunsa. asa ca o cafea sa fie amara, daca e sa fie amara.
scrie cu litere mici tot textul, se spune ca da bine in pagina.

finalul e putin previzibil si destul de diluat. poate cauti alt final.
aaa, si eu as incepe asa
/povestea asta are gust de doi/
ufff dar ce nepoliticos sunt, iti spun eu cum sa scrii.
iertare daca am deranjat, m-a luat poezia (adica valul)
seara buna

Mihai, așa cum bine a observat Ștefan, poezia a pornit de la realitate. O cafea în care am fost obligată să pun îndulcitor în lipsa zahărului pentru că nu am putut să o beau așa amară. Nu zic că nu ai dreptate. A fost o inspirație de moment și chiar nu m-am gândit la Andra. Măcar stau mai liniștită în privința tehnicii. Mulțumesc pentru trecere și semn. Mai am de învățat.

Ștefan, așa cred și eu că realitatea nu trebuie ascunsă. Am scris cu litere mici, așa cum intenționasem de altfel. Mi-a scăpat. Da, mă mai gândesc la final, poate mă obișnuiesc cu gustul îndulcitorului și devin mai optimistă între timp reușind să o împac și pe Iulia. Îți mulțumesc și ție pentru păreri. Trecerea ta nu m-a deranjat. Dimpotrivă m-a ajutat.

Maria

De acord cu Ștefan și eu. Cafea amară, cafea dulce, brânză sărată, brânză dulce, chiar dacă aparent sunt uzitate, ele dau o notă clasică de noblețe pe vers, acel naiv-decorativ, f. important în derularea faptelor.

Un poem sensibil așa cum ne-a obișnuit Maria de fiecare dată. Fără prețiozități, versurile ei întotdeauna mișcă prin simplitatea fără de care am uita că suntem oameni.

Cu prețuire,
Silvia

hm...daca esti dependenta de efect si nu de stimul, ar putea fi niste solutii: sa bei cafeaua neindulcita tinand sub limba o bucatica de ritter sau heidi cu lapte; sa bei ceai negru cu un varf de lingurita de miere; sa inghiti pastile cu extract de ceai verde . daca esti dependenta si de stimul, si de efect, ti-ai putea face pregatirea psihologica mestecand indelung o lingurita de ness crud.dupa asta, orice nu este algocalmin sau cucuta ti se va parea un elixir zeiesc. ceea ce demonstreaza ca, inainte de a fi pe limba, dulcele si amarul sunt in cap si tot in cap trebuie rescrisa formula polizaharidelor.

Silvia, mă bucură trecerea ta. Știi că optimismul meu îți e încredințat, iar simplitatea mă domină.
Cu prietenie, Maria


Noemi, voi încerca să aplic soluțiile tale. Ceva, ceva trebuie să iasă. Mulțumesc pentru semn.

poemul puțin câte puțin. pentru ca memoria mea afectivă să-l înregistreze.cafeaua e un ritual al drumului între suflete.maria o îndulcește, luminând.
să mai sorb puțin...
rara

rara, bănuiam că vei poposi pe aici și de aceea am lăsat cafea și pentru tine. am îndulcit-o așa cum îți place ție. cu lumină. ești invitata mea. oricând.

cu drag, Maria

Mria,
m/am optit si eu la o cafea. eu striu, vorba pohetului, ca tu... apropo, bun pohem stare, meditatie... utima parte mai trebuie, putin, oleaca, nitel, zahar!


cu prietenie,

Petruț, mulțumesc de vizită. Poți trece oricând pentru o cafea. Știu că mai trebuie lucrat finalul, dar sper să-i simt gustul într-o zi.

Cu prietenie, Maria