Maria Elena Chindea

ce energii emitem în univers că ele ne vor fi pita împărțită la cină. Sângele afectelor ne va usca gura sau ne va ostoi însetărilor, doar când te zbați între patru pereți și-ntuneric și pe tine te dori, începi să vezi adevăratele resorturi ale vieții, ieși din somnambulism și devii participant la magia jocului vieții și nu doar un simplu pion! Mi-a plăcut radiografia acestei ieșiri, când treci până și de învățăturile celor 12 apostoli și ești una cu sursa.
Mulțumesc!

și mântuire și decădere în acest șuvoi al cascadelor morții pe care-l numim viață! Să spunem că-i singurătatea subiectul poemului, sau poezia vieții nebotezate în lacrima inimii, totul e o facere și desfacere asemeni pânzei penelopei într-o așteptare a ta din multele războaie ale Troiei! Și dacă înțelegi că fiecare are propria pânză de țesut, înțelegi că nu există trădare, că fiecare nu poate țese decât ce e în inima și creierul lui - nimic mai mult sau mai puțin, e un material ce nu se poate cumpăra, fura, îl poți doar țese din tine, din ce-ai avut și-ai sporit prin însămânțările tale! Totul e să gestionezi bine iluziilee și realitățile ocultate! Aici e mult de lucru - pentru fiecare din noi!

la Socrate ronțăind boabele de năut ca pe merele soarelui. Nu știu - doar îmi dau cu părerea (nu cu lăuca) că aceste vremuri cer o punere în practică a maieuticii lui celebre. Ce ne ce ar trebui să ne moșim mai des creierușii, chiar așa aproape atrofiați cum sunt. Mai bine însămânțăm în pământul inimii o prostie proprie decât o înțelepciune furată care ne respinge adn-ul. Rodul va fi cu siguranță altul. Trebuie să ne-asumăm dualitatea cu curaj și răspundere. Și înțelepciunea și prostia sunt coproprietari pe noi. Ne definește doar atitudinea față de manifestarea lor în noi și în lumea înconjurătoare.
Bune exerciții de gimnastică a minții!

nu numai dimineața impresionează „cheresteaua” zicerilor dvs. Sunt un neofit într-ale cuvântului, parcă acum învăț cu adevărat alfabetul, dar sunt posesorul afectelor mele și știu gustul unor cuvinte bine garnisite cu adevăr și simțire!
Mulțumesc!

ni le spălăm în trei culori fără de soare ș-apoi șutăm cu-avânt și zoaie în tot ce-a mai rămas curat în țară sau în țărm de suflet nisipos! Râdem de tarele noastre că ne păstrează spiritul puternic, dar bine-ar fi să nu avem motive de luat în răspăr atât de dureroase!
Mulțumesc pentru zâmbetul din colțul buzii, altfel am plânge prea mult!

cititorului afon la subtilitățile orchestrației vieții:
1 - se pare că avem și pe-aici plantații mari de tutun, drept cari pe mulți de-acilea nici nu-i pot vedea de fumuri!
2 - cam de mult prea scurtă independență, sau prea dese rebeliunile, matematica aiasta îmi dă cu virgulă! :)
3 - ce să zic maestre, ăsta-i un virus omniprezent, cam lipsim din prozodie, sau ea din noi?! Încă nu m-am lămurit pe mine/mă, da încerc în continuare! :)
4 - nu-i vorbă că nici după plic geaba examire dacă știința vindecării ioc! :)
Nu vă deziceți! :) Mulțam!

pentru citirea în infraroșu a manifestului meu de credință și pentru înstelare, Dragoș!

a alienării tot mai accentuate a omenirii de azi în antiteză cu omenirea de acum ceva timp când nu trăiam „duminica decăderii”, când omenirea respecta un oarecare cod moral, spiritual, și când aveau de urmat niște visuri, împănate cu misterul poveștilor și legendelor dătătoare de apă vie, nu precum în zilele noastre când în „junglele metropolelor se moare de plictis răutate ori spaimă”. Dar, ca la orice analiză lucidă, trebuie să acceptăm ideea că suntem răspunzători dacă spiritul nostru se lasă înghițit de „mlaștini fetide ori dune perverse”. Pentru că de nu putem controla niște evenimente generate de păpușari, atitudinea noastră față de ele este total sub răspunderea noastră. Dacă fratele nostru Iisus n-a fost victimă atârnat în piroane - și noi putem alege ce vrem să fim în răstignirile personale ale fiecăruia!

Ca întotdeauna Dragoș, e o plăcere să te-nsoțesc în scanările tale - e ca un pelerinaj la templele omului, unde nu mai încap zorzoanele și minciuna privirii în noi înșine! Mulțumesc!

rangul de poet ar fi mers la citit. Nu suntem în sala de tribunal, nu se aduc acuze care trebuiesc demonstrate de dovezi palpabile! Aici se fac doar sugestii, de care autorul poate să țină seama sau nu, e fix problema lui! Iar dacă ți se fac niște sugestii ți se face un dar de cineva care a văzut mai mult decât poate vedea autorul. Și nu cred că cineva are ceva de câștigat dacă te-ar învăța de rău. Nu înțeleg de ce iei un dar drept atac la persoană! Adică cineva îți acordă timp să-ți citească creația și să-ți lase un comentariu cu o părere sau o sugestie doar așa de flori de dudă să te facă pe tine praf? Ai prea mult umor dacă crezi că mă apuc să recitesc miile de poezii pe care le-am introdus în mediul virtual ca să-ți dau ție autorul și poezia! Știu însă sigur că acum vreo 13 ani am folosit și eu exact aceste clișee și nu mai scăpam din atelier, oricât mă jeluiam că nu înțeleg unde greșesc! În cele din urmă, administratora de atunci Eugenia R. mi-a exemplificat vreo nouă-zece clișee de acestea care îmi fac nulă poezia! Eu nu i-am cerut autorii, ci m-am pus serios pe citit (de câțiva ani dărui și altora autorii magicieni ai planetei) și poezia mea a început ușor să crească. Tu însă observ că respingi orice sugestie (nu numai de la mine), crezi că pe site se postează ca la gazeta de perete. Dacă asta e impresia ta și atitudinea, nu înțeleg de ce mai postezi aici, de ce nu le ții în sertar sau în cărți pe hârtie! Am observat cum ai primit comurile colegilor mei - dacă mi-ar fi comentat acum 13 ani mie aș fi fost cea mai fericită condeieră!. Dar fiecare se manifestă așa cum vrea buricu lui și cum îl duce capul! Să auzim de bine!

empatie și comentariu. De-abia acum am văzut comentariul tău! Suntem cu atât mai bogați cu cât dăm voie afectelor să ne vibreze. Să fii iubită!

este că îți dorești lucruri invocând energii care aduc cu ele exact opusul dorințelor tale! Nu știu dacă există vreo premeditare în jocul acesta sau din lipsă de informații ai reușit această șaradă. Îți repudiezi zorii pentru că refuzi să mai vezi războiul. Dar îți scoți ochii și-i înlocuiești cu luna. Dar zorii reprezintă începutul, energiile începutului lumii, posibilitatea alegerilor într-o altă nuanță. Luna activează energiile primare, instinctuale, monștrii din adâncurile inconștientului... Deci ești împotriva războiului, dar îți scoți ochii să nu mai vezi zorii dar accepți forțele tenebroase ale inconștientului, de necontrolat. Un ghem de contrarii care se luptă cu ele însele - aș zice precum nea Caragiale: curat-murdar coane Fănică! :) Dar poezia este interesantă!

Drept îi! Simplu - da câtă cale străbatem până să acceptăm la nivel de celulă acest adevăr fundamental! O demonstrează toate războaiele și conflictele planetare! Cumva intră în adn omenesc războiul sub toate formele lui! Starea de pace - e o stare de grație pe care atât de rar și atât de puțini o obțin!
Mulțumesc, Otilia!

care contează este darul vieții - de neprețuit să putem gusta, sfâșia mesteca toate brațele ei drăgăstoase prin varietatea infinită a formelor care interacționează, ne ocupă sau ne definesc! Indiferent în ce lume respirăm și ce energii vehiculăm, rafinate sau grosiere, vom primi cel puțin atâta iubire cât reușim să dăruim! Deci și eu votez pentru! Premianți, chiar fără să conștientizăm, suntem cu toții!

și eu o cerere pentru arenda ceea șugubeață, mai îmi lipsesc vreo trei acrii la holda contemplărilor bizare și-o tonă zurbagie de râsete în brazdă și-o pun de-o brutărie ce coace pâini ochioase și zurlii nevoie mare cât poate să înghită ăst secol ce fuge tot mai aprig din axă! Scuze Valeriu, dar după „demiterea” din „facultățile mintale” proprii am decis că numai purtând pupila umorului (de la candid la coroziv paleta-i infinită) poți face față provocărilor acestui secol zbuciumat! Poate de aceea am înțeles foarte bine confesiunea - dar totul se prăvălii în mine la antipozi! :)
Mulțumesc Valeriu - a fost un regal umoristic foarte stenic!

am încercat cu număratul oilor, n-a mers, dar cufundatul în poezii mă liniștește și adorm, dimineața, taman când nu trebuie!:) Îmi place ordonarea chiar și-n dezordine, cumințenia trupurilor mă duce cu gândul la capsulele celea șmechere din filmele călătoriilor intergalactice, sau la fagurii frumos desenați și plini de oferte zeice, nu știu de Kant era așa disciplinat! Mi-a plăcut transformarea imaginației într-o lumină care atrage fluturii transformărilor și renașterilor noastre!
Mulțumesc, Tego!

de pe o altă treaptă a percepțiilor „sunt înălțimi ce despart oameni de inima lor” este numai o aparență, e filtrul privirii de la poale, altă perspectivă a abordării suflurilor vieții... Sensibilitate și o senzualitate discretă a pășirii prin vârstele cunoașterii...

topii ca o bucată de unt sub soarele amintirii de pe la sat... nu-ș de ce ne răscolesc atât toate tăieturile din copilărie... poate ni se schimbă cântarul când ne-ndreptăm spre crepuscul, valorizăm altfel totul, ce ni se părea că ni se cuvine cândva acum prețuim ca dar! Bine puse în vers nostalgiile tale!

atunci când construiești pe baza lor nu le observi. Asta denotă o cultură în poezie destul de săracă (fără nici o intenție de a jigni, e o constatare) altfel ți-ai da seama că „lacrima timpului”, „obrazul zilei” și altele sunt imagini care au mai fost folosite și răsfolosite de poeți de zeci de ori înaintea ta. Nu contest că-i poezia ta, dar o poezie e precum o casă construită cu cărămizi luate de la o alta. Știi, marii pictori ai renașterii își preparau singuri vopselele - poate acesta e unul din secretele unicității și valorii lor! Fă și tu la fel! Și era doar o sugestie ca să-ți crești valoarea poeziei tale. Dacă te simți jignită - e problema ta. Am introdus în mediul virtual mii de poezii, și am întâlnit imagini ca ale tale la mulți clasici ce și-au scris opera acu câteva sute de ani - când omenirea nu dispunea de mijloacele de popularizare de acum. Acum ține doar de pasiunea și tenacitatea de a vrea să crești. Tu hotărăști!

de interpretare și înstelare Dragoș!

aceste respirări metaforice scurte. Și mie mi s-a părut tot al doilea cel mai bun din cele propuse!