Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
@dragos-visan
Poezieurban

neblocați în trecut

2 min lectură·
Mediu
odată eu nu eram deloc așa
n-aveam două mâini zece degete coate față plată
urechile îmi zburau nările presimțeau
odată mi-a fost trupul de unicorn casă
.
ochii mei negri nu erau de-un căprui închis
antracit sclipitor îndreptat
doar spre ai tăi oriîncotro după himere îmi rătăceau
.
alergai așa de mult duhneai frumos inorogo
prin crânguri cântai din țimbale surle și harpe
dansai într-o viteză nebună
neprinsă de mine între copite
.
când nu mai puteam să țin ritmul impus
de-al tău zbor prin coroanele
gorunilor și pinilor
cădeam amândoi din înalt cu boturile-aprinse
ochi în ochi ne mâncam piept în piept
ne striveam
și ne scăldam în același veșnic izvor —întineream universul
.
coamele ni se-mpleteau
nu ca astăzi
desprinse
una de alta
despărțiți
unul de celălalt
înotători de anduranță
prin atâtea regrete
.
câtă sete atroce și
âtă cunoaștere a morții vorace
ne scurmă inimile
în prezent
.
a venit în somnul de dimineață
unicul tău corn
din depărtări neîntoarse
și mă ceartă prin vorbe
nerostite viziunile tale
.
câte mistere de nespus plebei n-am trăit eu prin tine încordat
ca să nu fie nicăieri încrustate —
nici în peșteri nici în sequoia
nici în cele mai ucigătoare,
dispărute pe veci stele
Astronomii de azi nu știu că pe vremea noastră natura chiar era
”la musica brutal” —
prin ochean hiturile inorogilor
se mai aud rar
.
primejdii oribile ne pândesc în fașă
în junglele metropolelor
se moare de plictis
răutate ori spaimă
orașul cu țepușe nezărite
din sticlă desprinse —
ar vrea să ne tot săgeteze alergările
în zig-zag
acum fugărim scopuri meschine
timpul a vrut să ne facă
alte destine
alte lumi
alte căderi în păcate
.
orașul metropolă europeană
gigantica lăbărțată caracatiță
cu mii și mii ascunse tentacule ventuze ca
privirile de hiene —
cetatea-n ruină camuflată
de noroaie submerse
abia se mai mișcă
în duminica decăderii
.
lianele oceanelor știu să se pitească
în semenii noștri pierduți,
mlaștini fetide ori dune perverse
se întind la nesfârșit
să înhațe...
#urban
01843
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
335
Citire
2 min
Versuri
80
Actualizat

Cum sa citezi

Dragoș Vișan. “neblocați în trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14172012/neblocati-in-trecut

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-elena-chindeaMCMaria Elena Chindea✓
a alienării tot mai accentuate a omenirii de azi în antiteză cu omenirea de acum ceva timp când nu trăiam „duminica decăderii”, când omenirea respecta un oarecare cod moral, spiritual, și când aveau de urmat niște visuri, împănate cu misterul poveștilor și legendelor dătătoare de apă vie, nu precum în zilele noastre când în „junglele metropolelor se moare de plictis răutate ori spaimă”. Dar, ca la orice analiză lucidă, trebuie să acceptăm ideea că suntem răspunzători dacă spiritul nostru se lasă înghițit de „mlaștini fetide ori dune perverse”. Pentru că de nu putem controla niște evenimente generate de păpușari, atitudinea noastră față de ele este total sub răspunderea noastră. Dacă fratele nostru Iisus n-a fost victimă atârnat în piroane - și noi putem alege ce vrem să fim în răstignirile personale ale fiecăruia!

Ca întotdeauna Dragoș, e o plăcere să te-nsoțesc în scanările tale - e ca un pelerinaj la templele omului, unde nu mai încap zorzoanele și minciuna privirii în noi înșine! Mulțumesc!

0