Pacifist

Un poem reuşit, plin de imagini
ce vorbesc despre şi beau din
seva divină...

Felicitări!

iubirea se ascunde umilă în pupila albită de ghețuri
să nu cangreneze
ploi acide scutură lutul de verde
scămoșează cerul până la os
absolutul a ieșit din termenul de garanție
își târăște umil zdrențele prin descărnările vieții
tunica lui nessus e mărime universală
și nimeni nu recunoaște c-o poartă

Dragă Maria - Elena, am selectat aceste versuri din poem pentru că exprimă atât de bine perenitatea și chiar moartea, în dimensiunea unei existențe fără iubire, care ar trebui să înnobileze soarta oamenilor.Dar, din păcate, prea puțini cred in frumos și iubire. Purtarea tunicii lui Nessus de către oricine, fără să recunoască nimeni, leagă firile omenești de moarte și, nicidecum, de veșnicia, de care ființele umane nu vor mai fi legate (absolutul a ieșit din termenul de garanție- constituie versul care exprimă această afectare a absolutului). Profunde versuri!

Cu dragul lecturii pentru noblețea spiritului poetic, care se ascunde jn versuri,
Elena Papadopol

"Fii aproapele tău", repetiția.
Să fii.

și empatie îți foarte mulțumesc Ștefane!

complexă a poeziei Elena! Din păcate fiecare își poartă povara acceptării sau inacceptării identității de lumină, care înseamnă a construi și șlefui încontinuu ceea ce suntem, nu a distruge. Orbirea nu e o scuză - suntem răspunzători a modului cum lucrăm cu energiile noastre sau cum le risipim.Pentru că suntem cocreatori ai dimensiunii, conștienți sau inconștienți! Fiecare înmulțim sau cheltuim prostește talanții, după puterile noastre și în modul propriu!
Mulțumesc de empatie!

De când mă știu (pe toate palierele) am probleme cu verbul „A fi” - din moment ce exemplificări sunt multiple pe alte segmente ale existenței, de ce ar sta lucrurile altfel în grafie? :) Mulțumesc de comentariu și vigilență!

Nuța și de faptul că accepți că alții pot curge mai alambicat idei în cofragul cuvintelor! De obicei am probleme cu receptarea ideilor de ceilalți, pentru cu, pentru mine, drumul cel mai scurt dintre două puncte e linia curbă, nu cea dreaptă. De aici și contorsiunea ușoară a expresiilor metaforice!
Mulțumesc pentru înstelare!

sunt la Iisus, și mărturisesc că deși ambele filme sunt magice (Zeffirelli și Gibson) dacă ne referim strict la momentul patimilor, cel al lui Mel este net superior prin realism și simbolistica puternică folosită! Cel al lui Zeffirelli e filmul miticului, al legendei, într-o aură de mister, al lui Mel este filmul trezirii conștiinței, al nașterii ei dureroase și sângerânde! E dur? Firesc că da, orice naștere e dură, dureroasă, aproape ca o agonie. De-aceea și rezistă de atâtea mii de ani, pentru misterul vieții adevărate născută în gura morții! Cum își gestionează fiecare moartea și învierea - ne dă măsura identității noastre asumate lucid și în cunoștință de cauză. Iar fratele nostru ne-a spus acum ceva multișor timp că cei ce condamnă pe alții pe ei se condamnă. Avem exemplu chiar aici cât de mici ne manifestăm identitatea solară. Creatori de frumos, în loc să ne preocupe cum putem aduce o rază de lumină în universul acesta care colcăie de suferințe și durei inimaginabile, pe noi ne preocupă că cineva scrie o poezie proastă pe care altcineva îndrăznește s-o aprecieze, și pe noi ne calcă pe bătătură de parcă cineva ne-ar putea fura locul de sub soare. Există boli cumplite, foamete, războaie și noi țipăm că cineva a zis, altcineva a răspuns - fără să ne-ntrebe de îi permitem..... Mi se pare ridicol! Degradant pentru numele de creator de frumos indiferent cât har avem fiecare, o picătură sau o tonă. Oricum nu-i al nostru - ci al Lui! Eu consider că poeții sunt niște căutători de lumină prin definiție, unii mai înzestrați alții mai puțin înzestrați! Nu înțeleg când s-au transformat în „căutători prin gunoaie”??? Pe asta se aruncă la porci energia pe care divinul ne-a împrumutat-o să fim cocreatori ai lumii??? Pentru asta și-a trimis Tatăl Fiul să ia asupra Lui păcatele lumii prin răstignire???? Cum să nu mă doară Dragoș!?
Mulțumesc de receptare a mesajului și de înstelare!

Și eu îți mulțumesc mult.
A lua atitudine față de ceea ce se întâmplă pe acest site literar cu nume și de "Calvar", de la Alexei Tolstoi, este faptul cel mai demn pe care-l putea realiza o mândră poetă!
Și eu am strigat în viață că nu există mântuire, nu există Domn, dar m-am căit. Sunt unii care nu cred nici astăzi în niciun "calvar". Oameni puternici, trufași, mânjiți din aproape toate statele lumii neagă cu încăpățânare Sfântul Calvar. Și de aceea merge viața lumii tot spre prăbușire, vremurile de apoi fiind deja căscate tot mai hâd.

față de niște manifestări care ies din sfera bunului simț și lezează libertatea omului, libertatea creatoare a spiritului său - este o chestiune de alegere. Cum vrei să mergi prin viață, în postură verticală sau în patru labe precum o primată! Eu am ales postura verticală - și cu orice risc tot în picioare voi muri! Ce aleg alții - îi privește doar pe ei!

habar nu aveți ce spuneți, noroc că există cuvinte, altfel ar fugi până și fiarele speriate. Falsați cu grație! Ne jigniți pe toți cei care fac aici lucrurile să meargă, nu în față, ci pe FB, în loc să plecați pe alte meleaguri unde nu aveți de-a face cu amatorismul nostru, după care declarați că sunteți gata să muriți în picioare. Să vă spun un secret doamnă, rigor mortisul e același și dacă muriți la orizontală, și dacă muriți la verticală.

Prin urmare eu sunt un nesimțit (ies din sfera bunului simț) și un cenzor nemilos pentru că, în calitate de editor, nu accept ca nepotul retardat al dicteului automat, emanat de domnul Vișan să fie încadrat la poezie. Nu e nicio chestie de alegere, doamnă, după cum spuneți dumneavoastră, dacă la un concurs culinar ne faceți torturi din nisip și scoici uscate, ca în prima copilărie, motiv pentru care sunteți descalificată. Nu are nimic cu libertatea omului, ci cu libertatea omului inconștient de a nu-și asuma cutumele grupului în care intră.

În concluzie, ca să fiți mândră că ați ales cum trebuie și că viitoarea ploaie torențială se va prelinge peste dumneavoastră și nu va forma mici, mari, superficiale sau profunde lagune, vă invit să vă bucurați de tot ce vă doriți ... unde? Unde? Unde? Pe FB! Kudos, dragă doamnă! Să auzim numai de bine.

bermudelor (2 la număr) și tanga (sau tetra).

Kudos!

"Nepotul retardat al dicteului automat"

Eu?

In anumite asociatii si comitete, chiar si in sindicate, se obisnuieste ca in afara de membri din administratie cu drepturi depline, sa se desemneze si membri /de rezerva/ care au statut temporar. Cand cineva se imbolnaveste, sau are nevoie de o pauza, vine altcineva si il inlocuieste o vreme. In cazul de fata, pentru ca nu imi pot imagina ca ai putea face un pas inapoi definitiv, ci cel mult temporar, ma ofer sa te inlocuiesc. Ma autopropun editor temporar. Ba chiar ma autopropun si editor full daca e loc - chiar cred ca e nevoie diversitate si mai cred ca in acelasi timp nu e corect sa fii mereu singur in toata treaba asta.

Cat despre colegii din triunghiul amoros cu specific patologic, nu mi-as face griji. Daca stau bine sa ma gandesc, intr-o luna de polemici, cat tu ai fost off (in vacanta probabil) le-am stricat joculetele atat de bine incat au ajuns singuri la concluzia ca sunt editor. Vreo 3 saptamani, cat ai fost plecat, au curs multe comentarii catre mine, Claudiu editorul, dar si texte scrise de Visan, in care eram intrebat daca ne putem impaca, daca ii mai tolerez, ca totusi functia ma obliga sa fiu intelegator fata de ei, etc. Nu stiu daca ai citit textele si comentariile alea, dar era isterie la cote maxime in /Tabara de mitomanie si grafomanism/. Ulterior Caragea m-a intrebat daca vad vreo sansa de reconciliere, i-am spus ca nu, asa ca si-a sters tot si a mers fuguta la Radu sa ii spuna ca eu, Claudiu editorul, il dau practic afara de pe site. In mod evident Radu a infirmat presupusa mea pozitie de editor, moment in care atat Caragea cat si Visan au derapat in niste feluri mizerabile la adresa mea pentru ca au vazut in raspunsul lui Radu un fel de gir pentru longevitatea lor aici. Dar nici atunci nu m-au intimidat.

Asa ca daca tot i-am speriat atat de tare incat se rugau prin comentarii si texte la Dumnezeu sa ne impacam si restul tacamului, de ce sa nu fie pe bune? Din pacate nu pot afisa CVul public, dar am o experienta si rezilienta incredibila in relatiile cu persoanele... speciale.

In incheiere iti mai spun ceva. Nu m-am nascut ieri: cine crede ca revenirea lui Visan urmata de intoarcerea lui Caragea reprezinta o intamplare se inseala amarnic. Au pus in scena un teatru pentru prosti in care initial s-au prefacut ca nu se cunosc, s-au spurcat unul pe altul o vreme, apoi au (re)devenit cei mai buni prieteni. In mod ironic, desi Visan e cel care pretinde ca sufera de Alzheimer, Caragea e cel care chipurile vreo 3 saptamani nu l-a recunoscut. De la 3 saptamani de jigniri, atacuri la persoana ale lui Visan catre Caragea, inclusiv amenintari cu bataia, deodata s-a intors roata si ii facea prin comentarii practic manichiura, pedichiura, ii aducea micul dejun la pat si restul.

Deci, daca pot sa te ajut cu ceva, sau daca pot ajuta siteul cu ceva, ma implic cu placere.

Tie cand iti inchide cineva gura incepi sa il cauti pe Dumnezeu si sa te victimizezi. Problema e ca victimizarea ta are loc intr-o maniera atat de agresiva, incat ajungi sa ti-o iei si mai tare decat ai fi putut initial s-o primesti.

Dar cand apare cel putin o persoana care iti tine spatele, pui in scena in mod exemplar bancul cu soarecele si elefantul in care primul spune /Ce tare tropaim noi!/.

In alta ordine de idei, cuvantul rusine zbatandu-se sa iasa din gura ta seamana cu un fel de pepene rosu de 10kg pe care tu chiar crezi ca printr-o simpla expectorare il poti scoate afara.

Bogdan e nerusinat, intr-adevar, nu doar ca te-a primit inapoi pe site cand existau toate motivele sa ramai acolo unde te-a trimis Eugenia, dar ti-a mai dat si 120. Ce ai facut dupa e vizibil prin comentarii si texte. Unele din ele crezi ca sunt ascunse, dar nu-s. Pe langa asta, te-ai mai apucat sa mai si infigi cutitul in spatele celor care au fost ok cu tine. Ca pe urma sa ce? Sa iti aplici singur stampila autovictimizarii sub egida penibilitatii in conjunctie cu complexul de inferioritatate si mitomania, si ulterior sa insinuezi ca ceilalti sunt vinovati de esecul tau. Nu mai fa din problemele tale problemele altora.

Inteleg ca prietenul tau de palinca sau vin (depinde unde va vedeti, la Oradea sau la Constanta), Ionut Caragea, se plange ca ai fost /pedepsit/ prea aspru. Cam multa ipocrizie pentru cineva care s-a folosit de tine cu orice prilej prin comentarii si texte, incercand sa te transforme in buretarul sau personal de serviciu, ca ulterior sa pozeze in aparatorul tau.

Problema lui Caragea e alta si nu are de-a face cu empatia, desi si-a legat ultima de gat ca pe bolovan si ameninta ca sare in mare in timp ce-o tine-n brate. Nu sanctionarea ta, ci efectul ei e problema lui: anume faptul ca nu mai puteti merge brat la brat ca indragostitii pe unde aveti chef sa generati fie scandal fie sa va sprijiniti ca fratiorii ba in una ba in alta. Aceeasi regula e valabila si pe axa Caragea-Papadopol. A disparut Caragea, a disparut si Papadopol.

Trebuie sa va bucurati totusi, rareori mai intalnesti in ziua de astazi trei oameni aflandu-se intr-o asemenea simbioza. Va propun sa mergeti la Institutul de Cercetare in Parapsihologie Stanford si sa va lasati studiati.