Lumina pentru tine
din roua dulce scuturata,
lumina aurie
sapata adanc din apa.
Sa-ti faca coronita
din stele si din floare,
lumina colorata
sa-ti lunece prin noapte.
Pe umeri, pe bolta
E noapte, înșir cuvinte de catifea
și le împletesc cu stelele din privirea ta.
E noapte și mi-e frică
să adulmec întunericul gol,
să absorb tăcerea ta
de un nor, să o atârn ușor.
E timpul
Te întinzi spre stele
Crengile ți le pudrezi cu ele
Agăți visele rupte, pierdute
Într-o casă veche, părăsită.
Fruntea ți-e durere surdă
O alungi cu degetele fine
Mângâi hârtia cu
E întuneric,ochii îmi plâng
ceata mă înconjoară,
sufletele plâng,
zgomotele mă doboară.
Ninge,ninge fără grai,
o poveste ascult plângând
cum un prinț din cer venit
a murit fară să
Desprind ramuri, împletesc șuvițe,
în pumni strâng clipele grele;
nu vreau să le adulmec,
dar îmi intră prin gene.
Þipătul durerii cu licăriri adie,
se rupe puntea
dintre mine și lume,
plec
Se scurg cuvintele din mine
mă lasă slabă fară minte
în veșnicia clipelor aștept
o bucurie verde cu malul drept.
Tăcerea îmi rupe inima
din rămășițele de stele
îmi adun câteva cuvinte
și-mi
Răsar petale, mă acoperă și adorm
în liniștea pădurii care ascultă,
care nu visează nici un dor.
Apar prințesele naturii
în rochii de mătase verzi,
se învârt și se deschid adânc
în dans cu
Visare, dulce amăruie, tristețe uitată la fereastră
cu adieri de șoapte răsărite dintr-o noapte,
mă strigă, îmi mângâie vocea somnoroasă.
Pe o ramură albastră, o pasăre măiastră
îmi cântă, mă
O lună sclipitoare cu plete albe vrăjitoare,
drumuri zăvorâte adânci purtătoare de lacrimi
mă poartă spre castele de foc, de culoare,
amenințată de întuneric sunt plină de patimi.
Pe lacul
Natura moartă împrăștie
culori în nuanțe de gri,
camere pustii
ce răsună prin șoapte.
În tablouri,
arborii pică din cer,
norii fac parte din case,
umbre privind
luminează ferestrele
Cresc din iarba si din flori
cresc nimicuri de viori,
si din zarile fugare
cresc atate-a clipe amare.
Lumea parca e un gol,
spulberata in amor
si cantand in seri cu luna
totul pare o lume
Îți scriu ...
deși nu ți-am mai scris vreodată
degetele tremură sub umbra tăcerii,
știu că în altă viață
am fost o pasăre albastră
ce-și avea cuibul într-o casă
îmi amintesc cum
Dă Doamne o minune
să fie lună in ziua plină
să cânte păsări, flori și iarba
prin viscol și in lumea crudă.
Troiene lungi dă Doamne,
zăpadă in nestire
cuprindă lume, cuprindă noapte
și-n
Privesc tulburată prin fereastră
Rapsodii albe întinse îneacă
Peisajul topit din lumea noastră
Cu arborii scurși care vor sa treacă.
Norii nebuni prind păsarile-n palme
Se joacă, pictează
Cu picături de dor, iti scriu ușor,
și ma dezgheț de dragul tău
cuvintele mi le absorbi,
cu picături de vis, iți scriu de dor.
Ești pasăre, vântul de noapte
de-aș putea la mine să te
M-am trezit cu dorul de pădure
bâjbâind cu mâna risipirea de cuvinte,
știam că albastrul cerului era doar pentru mine
și ploia rece scuturată de pădure
era doar pentru tine.
Mi-am linistit
Tumult de pași stingheri
Veniți de nicăieri
Te caută să plângă
Dorul să îl stingă.
Dar cred că e zăpada
Cu fulgii ce-și scot spada.
Să nu te ofilești
În timp ce mă iubești.
Mut, privești la
Adio dor mărunt purtat de vânt,
adio frunza călătoare pe pământ,
adio dragoste de flori
adio sfinxule purtat prin ploi.
Și nu te-ai dus iubirea mea măruntă
te-am alungat cu gânduri
O frunză îmi plânge apusul de soare,
înlănțuire de foc cu pânze aurii
și luna îmbrăcată cu norii ce plâng
îmi ține de stele, îmi ține de urât.
O lebădă tristă, uitată pe lac
se îmbrățișează
Gândurile,visele se împletesc
și-mi fac cu ochiul
aș vrea să le vorbesc,
fiecare unduire să le spun
e invizibilă.
Alunec prin tărâmul alb,
fărâme de gheață,de rouă
mă descoperă,mă aruncă
mă
În iarba verde scutură inima
picaturi albastre din sufletul tau
seci câteodată ce fac rău
dar bine atunci când ești lângă mine,
din nori curg râuri de petale
ce înfășoară ochii plini
de
Răsfoiesc cuvinte grele
le adun și le privesc
sufletul meu strălucește
dar n-ajunge
e tacere.
Răsfoiesc zile pierdute
și imagini din povești
sunt o rază
sunt culoare
fermecată de
Învață să citești în stele
când primăvara vine
în ritm de poezie.
Învață să culegi din ele
lumina cu care să te speli pe piele.
Învață sufletul să râdă
când norii grei stau expuși,
când ploaia
Destine, destine ce curg în cascade
ne urmăresc transpirate de teamă,
lacăte puse pe porți
ne râd în nas.
Și tu, fir al naturii
te undui in calea furtunii.
Fericit, ieși la suprafață
dar ce