Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Intuneric

1 min lectură·
Mediu
E întuneric,ochii îmi plâng
ceata mă înconjoară,
sufletele plâng,
zgomotele mă doboară.
Ninge,ninge fără grai,
o poveste ascult plângând
cum un prinț din cer venit
a murit fară să stim.
Mă preling pe lângă zid
ceața să nu o mai simt,
nici poveste nu mai vreau
o liniste de speriat în pat.
E târziu,adânc și gol
o fărâmă de mireasmă
mă apasă,mă priveste
peste fulgii ce mă dor.
035275
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
68
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

mara manolache. “Intuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-manolache/poezie/1795113/intuneric

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-ciobanuȘCștefan ciobanu
ceva bacovian in poezia asta. o mica observatie, cand e intuneric nu se mai observa ceata:) parerea mea:D
povestea printului nu e exploatata, sau face aluzie la Iisus?:)
ziua buna
0
@mara-manolacheMMmara manolache
Ma refer la negura din suflet si apoi e vorba de Isus...mersi ca te-ai oprit la mine
0
@mara-minaMMMara Mina
Mara Manolache, n-ai putea sa revii asupra textului si sa-l mai improspatezi putin ? Atata plans, ma infioara.Incearca sa dai o nota de inceput, sa stiu in ce ton o cant. Ceva imi ingreuneaza citirea. Dar e numai parerea mea.
Bafta ! Alta Mara.
0