Poezie
Intuneric
1 min lectură·
Mediu
E întuneric,ochii îmi plâng
ceata mă înconjoară,
sufletele plâng,
zgomotele mă doboară.
Ninge,ninge fără grai,
o poveste ascult plângând
cum un prinț din cer venit
a murit fară să stim.
Mă preling pe lângă zid
ceața să nu o mai simt,
nici poveste nu mai vreau
o liniste de speriat în pat.
E târziu,adânc și gol
o fărâmă de mireasmă
mă apasă,mă priveste
peste fulgii ce mă dor.
035.287
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mara manolache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
mara manolache. “Intuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-manolache/poezie/1795113/intunericComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MMMa refer la negura din suflet si apoi e vorba de Isus...mersi ca te-ai oprit la mine
0
povestea printului nu e exploatata, sau face aluzie la Iisus?:)
ziua buna