Poezie
romanta
1 min lectură·
Mediu
O frunză îmi plânge apusul de soare,
înlănțuire de foc cu pânze aurii
și luna îmbrăcată cu norii ce plâng
îmi ține de stele, îmi ține de urât.
O lebădă tristă, uitată pe lac
se îmbrățișează aprins cu razele lunii,
luminile străzii se-aprind, e târziu,
pașnic vântul începe să urle.
Și plânge întunericul gol,
o umbră ce-a fost o făclie,
s-a stins o poveste, un dor
o lacrimă curge pe frunza pustie.
001.521
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mara manolache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
mara manolache. “romanta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mara-manolache/poezie/1811077/romantaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.