Poezie
plutire
1 min lectură·
Mediu
Răsar petale, mă acoperă și adorm
în liniștea pădurii care ascultă,
care nu visează nici un dor.
Apar prințesele naturii
în rochii de mătase verzi,
se învârt și se deschid adânc
în dans cu fluturii și florile.
Copacii plâng cărările ascunse,
veghează răsăritul dintre nori
și în bucuria ierbii
se prind zâmbind în joc.
Timid se apropie un iepuraș
de nebunia de culori, privește ascuns
apoi se arunca în dans
printre frunze călător.
Iar muzica se întinde dulce,
transformă cerul albastru în roz
cu pulberi de scântei ce alunecă
din ochii prințeselor verzi.
Mă întind pe mușchiul crud
cu ochii rătăciți, mirați,
natura îmi aruncă o mână din zbor,
mă poartă prin locuri ascunse de om.
Îmi sorb paharul de rouă
pe un butuc de mii de ani
și aștept bolta cu stele să mă învelească,
dar să rămân cu dor.
001944
0