Magdalena Dale

Îmi place în special primul poem pentru simbolurile alese care mi se par foarte sugestive: valize obscure, molie indecisă, stejar. Molia indecisă între plafonieră și lună nici nu mi-o închipui strivindu-se decât de falnicul stejar:)
În acest poem îmi place și cum ai folosit pivotul trecînd spre ceva cu totul neașteptat. Despachetezi stele și apare molia...

Și al doilea poem este frumos. Interesant este cum folosești aici cuvîntul hemoglifă ca un derivat din hieroglifă. Încrustat în sânge un nume te poate face să închizi fereastra sufletului și să tai biletul de avion cu foarfeca. Dar dacă este hemoglifă oare este de ajuns să închizi fereastra și să tai cu foarfeca biletul de avion? Mie nu mi-a reușit ”operația” asta! Mă întorc mereu spre semne și le pipăi cu degetele sufletului ca pe o cicatrice ce nu va trece niciodată...

Magdalena Dale

Scuză-mă te rog! Știu că poetul Șerban Codrin apreciază mult paradoxul în haiku. Este totuși foarte greu de realizat. Până la paradox putem însă să ținem seama de alte cerințe cum ar fi contrastul pe care se pune foarte mult accent la cenaclurile Societății Române de Haiku.

P.S. Îmi cer scuze și pentru că nu am închis tagul așa cum ar fi trebuit. Am vrut să subliniez doar că redundanța este una și repetiția este alta. Cu toate că și repetiția este discutabilă ținănd cont că avem puține silabe la îndemnă pentru a exprima ceea ce dorim.

Magdalena Dale

Dan și Loredana, știu că pleonasm este cuvântul pe care poetul Șerban Codrin îl folosește pentru un kigo dublu, dar mi s-a părut prea dur spus, cu toate că are cam același înțeles. Prima definiție la pleonasm este: eroare de exprimare! De ce să nu folosim cuvântul redundanță pentru că de fapt reprezintă mai bine ce se întâmplă, adică este adus un kigo suplimentar de care practic nu mai era nevoie. Recunosc că este greșeala mea că l-am citat pe poetul Șerban Codrin fără să-i folosesc exact cuvintele. În afară de asta să nu confundăm redundanța cu repetiția. Repetiția este uneori necesară, dar redundanța prin însăși definiția ei este de evitat. Asta este definiția din DEX:

REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink


Ceea ce nu înțeleg este unde mă contraziceți pentru că eu de fapt am spus că dacă este să aleg între frumusețea unui haiku și folosirea a două kigo într-un haiku optez pentru frumusețea haiku-ului! În primul haiku am propus o idee cu acel ”licăr printre nori” care în opinia mea ar fi contrastat mai puternic cu crizantema care este o floare cu o corola mare, dar am spus în același timp că opinia autorului este suverană pentru că știe cel mai bine ce a vrut să exprime.

Elia, îmi cer scuze că am răspuns în pagina ta, dar nu aveam altă posibilitate de a-mi susține punctul de vedere.
Mulțumesc că nu te-ai supărat pentru comentariu!

Magdalena Dale

Frunze sângerii...
prin poarta deschisă larg
briza de toamnă

O haiga inspirată. Ai deschis poarta spre visare...
Mulțumesc!

Magdalena Dale

Elia,in primul rând mă bucur foarte mult să regăsesc în pagina ta haiku-uri.

Este un grupaj frumos, dar te supăr cu doua observații ca o carcotașă ce sunt. În primul haiku ai ceea ce ar spune poetul Șerban Codrin redudanță, deoarece luna făra niciun alt adaos (luna de vară, etc.) este kigo de toamnă în mod obișnuit iar crizantema este tot kigo de toamnă. Acum chiar că sunt cârcotașă deoarece am văzut că în străinătate uneori se admit două kigo în același haiku. Eu nu cred că este chiar redundanță cum spune poetul Șerban Codrin, dar cred că poate nu este rău să încercăm să evităm cât se poate. Când însă această încercare de a evita strică frumusețea unui haiku, atunci eu optez pentru frumusețea haiku-ului. În cazul acesta în loc de luna aș fi pus ”licăr printre nori”, dar evident cel mai mult contează ceea ce ai vrut tu să exprimi....

In penultimul haiku aș fi evitat cumva personificarea \"umbra cu brațe goale\". Nu știu exact la ce te-ai gândit. Poate la frunzele care au plecat de pe crengi iar acum ramurile seamănă cu niște brațe sau pur și simplu la umbră? Oricum este o personificare prea evidentă care ar trebui cumva evitată.

Ultimul haiku este o mică bijuterie. Îmi place tare mult imaginea aceasta cu frunza în care a incăput toatî toamna dăruită cerșetorului. Are tot ce îi trebuie unui haiku.

Sper că nu te-am supărat prea tare cu cele doua observații. Mi-ar parea rău să nu scrii in continuare haiku cand ești atât de talentată.

Eu cred că sunt poeme bune și putem remarca un vizibil progres calitativ în abordarea liricii nipone la toți colegii. Sunt onorată și emoționată pentru că poemul meu a găsit ecou în inimile celor ce au comentat aici. Marian a intuit exact că am urmărit contrastul dintre luna plină, care este kigo de toamnă și banca goală în același timp încercând ca poemul să fie ambiguu. Bia, a intuit și ea foarte bine că în fapt cu toate că este haiku este un poem de dragoste… De altfel haiku-ul și dragostea pot merge mână în mână foarte bine, dacă știi să ascunzi după evantai emoția și o lași doar să transpară ca o mireasmă volatilă.

Nu mă pot opri să nu comentez câteva haiku-uri care mi s-au lipit de suflet cu rugămintea ca cei cârcotași să nu creadă că este vorba de a ne lăuda între noi. O surpriză foarte plăcută este poemul lui Doru Emanuel Iconar. Un haiku bun, cu kigo și contrast. Un alt poem cu kigo și contrast care mi s-a lipit de suflet este cel al lui Marian Ghilea. Cristina Monica Moldoveanu are un poem bun cu kigo și care are ambiguitate deoarece șoaptele ce se aud pot fi ale trecătorilor sau foșnetul frunzelor ce cad. În poemul Cristinei Rusu pe lângă kigo întâlnim categoria estetică specifică haiku-ului ”sabi” – sentimentul de nostalgie și dulce tristețe.
Nu am vrut decât să punctez ceea ce mi s-a lipit de suflet, dar toate poemele cred că ar merita să fie comentate și fiecare reprezintă o mică bijuterie șlefuită de sensibilitatea autorului.
Mulțumesc Cristinei Rusu pentru inițiativă, pentru aceste miresme de toamnă prinse în câteva cuvinte, esențe ale unor momente din sufletul nostru.

Mă bucur să văd că lirica niponă își găsește ecou în sensibilitatea poetică a colegilor de pe site. De altfel site-ul atât cel românesc cât și varianta englezească va fi menționat ca sursă de informare pentru cei ce vor să citească lirică niponă scrisă de români, în revista de prestigiu internațional Atlas Poetica numărul 7, care apare atât pe internet cât și pe hârtie. Voi face anunțul la vremea potrivită în pagina mea.

Vă mulțumesc tuturor pentru că sunteți aproape de lirica niponă!

Magdalena Dale

Îți mulțumesc pentru semnalare. În antologie apar toți cei care au publicat în revista Haiku de-a lungul timpului si evident membrii Societății Române de Haiku. De curând au venit noi membrii și ăsta este un prilej de bucurie.

A fost o muncă uriașă să iei atâtea reviste câte au apărut în cei 20 de ani și să selectezi.Important este că se poate observa evoluția poemelor și antologia este un ghid important pentru cei ce vor să învețe să scrie haiku. Și noi învățăm permanent pentru că este un univers în permanentă mișcare cu reguli ce încearcă să se muleze pe timpurile în care trăim.

Așa cum știi și tu, fără o legătură permanentă cu cei din străinătate care sunt mai activi decât noi nu putem merge înainte pentru că rămânem în urmă la nivelul informației.

Din poemele lui Nichita Stănescu eu aș fi ales alt poem care îmi place foarte mult:

Eu nu sunt altceva
decât o pată de sânge
care vorbește

Dar recunosc că pentru fenomenul haiku este mai sugestiv poemul ales de tine. În fond zidul încă nu a fost ridicat pentru a construi cetatea, dar fiecare dintre noi lucrăm și la bucățica noastră de fereastră prin care sperăm să putem comunica.

Magdalena Dale

Bravo, Loredana! Asta este kyoka. Adică o tanka care îți stârnește un zâmbet.
Foarte mult îmi place și mă bucur că poemele sunt bune!

Magdalena Dale

Foarte frumos poemul. Dar, fiind cîrcotașul de serviciu am de făcut două observații. Ai două kireji, după primul vers și după al treilea. Nu știu cum dar unul ar trebui eliminat. Ideea poetică este atât de frumoasă încât sinceră să fiu nu știu cum s-ar putea rezolva. Cu primul vers cred că trebuie făcut ceva chiar dacă vei avea mai puține silabe, nu contează. Pe de altă parte alături cele două mistere și asta este toată frumusețea acestui poem. O dilemă pe care eu nu o pot rezolva, poate doar tu.

Maria, mulțumesc pentru că te-ai oprit aici.

Dan, nu este obligatoriu să trimiți poemele traduse în franceză. Este de preferat, dar în niciun caz obligatoriu!. Sper că ți-am spulberat îndoielile. Felicitări pentru premiu câștigat la concursul revistei Haiku!

Magdalena Dale

Rezultatele nu le-am postat decât aici. Ai dreptate le voi posta și pe agonia în engleză. Pentru franceză am să te rog pe tine să o faci sau poate o rogi pe Virginia. Eu nu am cont pe secțiunea în franceză și nu vreau să-mi fac cont numai pentru acest anunț. Tu știi că eu scriu mai mult în engleză...
Mă bucur că te-ai oprit aici. Îi felicit pe toți colegii care au luat premii!

Mulțumesc!

Magdalena Dale

deoarece vreau să fac două precizări. Îți mulțumesc pentru aprecierea ta, dar trebuie să-ți spun că noi nu suntem în nici un caz haijini. Haijini sunt doar poeții japonezi, noi suntem dacă ții neapărat să folosești un termen exotic gaijini. În străinătate peste tot se folosește formula: dragi prieteni ai haiku-ului chiar dacă anunțul este făcut pe un site care se ocupă doar de poemul tanka sau doar de haibun, deoarece haiku este folosit în sens generic referitor la tot ce are legătură cu lirica niponă.

În ceea ce privește neimplicarea am să-ți aduc ca argument doi clasici, maeștri incontestabili ai haiku-ului: Basho și Issa.
În toate lucrările privind tehnica de scriere a haiku-ului se citează un haiku scris de Basho:

old pond.....
a frog leaps in
water\'s sound

Matsuo Basho

S-au făcut sute de traduceri ale acestui haiku. Au întors cuvintele pe toate părțile. Nu există nicio implicare a poetului, doar o clipă surprinsă care este plină de semnificații. Nu știu dacă știi engleza, așa că îmi voi permite să traduc poemul în modul cel mai fidel, neîncercând să adaug cuvinte balast ca să întrunesc numărul de silabe.

Iaz vechi…
o broască sare în el
sunetul apei.

Un alt mare classic japonez are un haiku unde nu este nicio implicare și care îmi place foarte mult:

The world of dew is, yes,
a world of dew,
but even so

Kobayashi Issa

Este o lume de rouă, da,
o lume de rouă
dar chiar și așa

După cum se observă nu există implicare ci doar observație a unei clipe ce prin frumusețea ei ne poate dezvălui implicatii mai adânci. O clipă pe care o păstrăm în noi pentru a-i dezvălui frumusețea în cuvinte mai târziu, după ce i-am pătruns semnificațiile ascunse.

Magdalena Dale

Eu nu ți-am citit celelalte poeme, așa că mă viu referi doar la acest poem.
Cred că este un poem bun. Și cred că cea mai bună soluție este să fie nearticulat. De altfel în străinătate (că doar de la ei învățăm, nu?) majoritatea substantivelor sunt nearticulate. Tocmai că tu nu trebuie să fii implicat în ceea ce spui. Este o clipă ce trece pe lângă noi și sensibilitatea poetului o captează pentru că dincolo de această observație banală în sine se pot distinge înțelesuri mai adânci. Aici cred că greutatea poemului este dat de ultimul vers cad frunze din plop. Frunzele astea sunt anii care cad, gândurile care fug, cine știe, oricum ceva în viața bătrânilor care stau la taifas merge spre un sfârșit inevitabil...

Magdalena Dale

În primul rând că termenul corespunzător lui connect există și în limba română, este vorba de conexiune, legătura.

În al doilea rând varianta în limba engleză este mult mai bună tocmai datorită acestui connect, care arată legătura dintre Japonia și Europa. Petalele de cireș înțelegând prin acesta nu doar copacul în sine ci însuși lirica niponă sunt inspirat alese deoarece ele pot fi purtate de vânt în ambele sensuri.

Varianta în limba română nu știu cum ar trebui să sune. Autorul este suveran pe textul său și are libertatea de a alege între mai multe posibilități care se potrivesc idei poetice pe care a avut-o.

Nu este de mirare că a câștigat. Eduard Țară este românul cu cele mai multe premii în străinătate. Mă bucur pentru autor și nu în ultimul rând pentru țara noastră.

Magdalena Dale

Am corectat cuvîntul, mulțumesc de atenționare.

Bravo în primul rând pentru toți cei prezenți acolo și nu în ultimul rând bravo pentru România că a avut cu ce să se prezinte.

Mă bucur și pentru site-ul agonia deoarece M. Kei după ce a văzut că am postat anunțul și pe varianta în engleză și aici doar un rezumat pe care am promis să-l dezvolt, mi-a scris că a hotărât să ia în considerare site-ul agonia în limba engleză pentru antologia Take 5.

În concluzie este o reușită a noastră a românilor, deoarece glasul nostru devine tot mai puternic în corul celor ce îndrăgesc lirica niponă.

Magdalena Dale

În Dicționarul japonez – român de termeni poetici, Crisitian Mocanu dă următoarea definiție pentru gunsaku: grup de poeme pe aceeași temă, oferind perspective diferite asupra aceleiași realități. Poate avea mai mulți autori sau unul singur. Endo Shusaku, în romanul său Poarta Rashomon , a aplicat (pentru prima dată în proză) tehnica gunsaku.

În poemul de față este respectată această regulă de bază. Este o ”poveste” de primăvară în termeni poetici, având contraste puternice, așa cum se întâmplă și în viață. Întâlnim ferestre în alb și plugul ruginit. Merii înfloriți lângă țarina împietrită, larmă în zăvoi și mâinile care se odihnesc după ce au trudit. Sunt diferite aspecte ale vieții atât de plină de contraste în fiecare clipă.Poezie în fiecare aspect reliefat, cuvinte alese cu grijă și nu în ultimul rând evitarea unor greșeli pe care le-am întâlnit destul de frecvent la alți autori ce se apropie de lirica niponă, cum ar fi pleonasmul în haiku, sau respectarea strictă a numărului de silabe în defavoarea poeziei.

Magdalena Dale

Și noi mulțumim George pentru trecere și pentru semn. Spațiul geografic este diferit, dar oamenii nu sunt chiar atât de diferiți pe cât am crede. Și ei au nostalgii, vise și temeri, bucurii și tristeți. Doar că le exprimă într-o formă fixă de poezie pe care o îndrăgim unii mai mult alții mai puțin.

Pe plan internațional se realizează o antologie cu cele mai bune poeme tanka publicate în limba engleză în lume. Printre toți englezii se regăsesc și doi români și un japonez - Reiko Nakagawa.

În curând v-a apărea o pagină de web în care sunt prezentați 25 de poeți români de tanka fiecare cu câte un poem. Acolo se regăsesc și cele două colege din această pagină, dar și Maria Tirenescu care este și ea colegă cu noi pe site, iar la credit figurează site-ul acesta literar. Voi face anunțul imediat ce se va realiza această pagină. Deocamdată este în lucru. Important este că suntem prezentați (recomandați) de unul dintre cei mai importanți editori din lume de poeme tanka - M. Kei.

Am amânat mult un comentariu la această minunată înlănțuire de primăvara din motive obiective legate de firma de internet.

Târziu, dar poate nu foarte târziu vin să mulțumesc în primul rând Cristinei Rusu pentru inițiativă și pentru posibilitatea de a mă simți înlănțuită alături de alți colegi care ca și mine îndrăgesc lirica niponă.

Le mulțumesc lui Cezar, Loredanei și lui Marian pentru apreciere. Pentru un autor cred că cea mai râvnită răsplată este să vezi că poemul tău a avut un ecou în sufletul cititorilor.

Loredana, am să mai lucrez la cele două ”pe – pe”. Sunt în versuri diferite, dar este bine ca să observăm orice mică imperfecțiune. Am să schimb versul doi.

Multe flori albe…
doar clipe trecătoare
pe firul apei

Am scăpat de ceea ce era deranjant și am păstrat ideea, cu toate că trecătoare clipe parcă îmi suna altfel... Am să mă mai gîndesc!

Pozele prin nuanțele lor aduc cu stampele japoneze, de altfel a remarcat acest lucru și Dan. Lirica niponă este o lirică care sugerează, nu spune nimic explicit, iar discreția este cea care domină atât în artă cât și în comportament. Sunt deosebit de frumoase aceste poze și poemele atașate!

Multe poeme bune, așa încât îmi este greu să aleg care îmi place cel mai mult.

Vă doresc tuturor o primăvară frumoasă ca sufletele voastre pline de lumina poeziei!

Magdalena Dale

Este poemul meu prefera!

Două singurătăți scăldate în soarele care apune și se lasă întunericul, de parcă n-ar fi de ajuns că timpul se scurge implacabil...

Frumos!

Foarte reușit poemul. Rătăcești ”dup-o” anumită toamnă, sau rătăcești după toamnă pur și simplu fiind în mijlocul iernii? Dacă nu vrei să te referi la o anumită toamnă aș renunța la acest ”dup-o” care parcă este un nod în gât. Dar pe de altă parte are o anumită semnificație care îmbracă poemul în altă culoare. Tu știi cel mai bine. Oricum și cu ”dup-o” și fără eu cred că este un poem reușit.

Magdalena Dale