Prea multe-ntrebările

***
un zambet, firesc, in poemul deschis oricarei interpretari.

Doua intamplari la fel de minunate in aceeasi zi de primavara te pot coplesi.
Mic poem cu inima mare :)

Petruț, îmi place să las poemul deschis interpretărilor. Mă bucur că ai sesizat aceasta. Și încă ceva: citesc cu încântare „episoadele” din „Păcala Făgețelului”.
Flavia, numai cu inima mare putem scrie, fie proză, fie poeme, oricât de mici. O încântare este și lecturarea haiku-urilor tale și mă bucură întâlnirea și în spațiul virtual al Agoniei.
Vă mulțumesc de impresii, într-o primăvară cu magnolii înflorite.

Foarte frumos poemul. Dar, fiind cîrcotașul de serviciu am de făcut două observații. Ai două kireji, după primul vers și după al treilea. Nu știu cum dar unul ar trebui eliminat. Ideea poetică este atât de frumoasă încât sinceră să fiu nu știu cum s-ar putea rezolva. Cu primul vers cred că trebuie făcut ceva chiar dacă vei avea mai puține silabe, nu contează. Pe de altă parte alături cele două mistere și asta este toată frumusețea acestui poem. O dilemă pe care eu nu o pot rezolva, poate doar tu.

Magda, am sperat să te păcălesc cu cele două puncte:) Și eu am avut această dilemă când l-am scris, dar chiar nu am găsit soluția. Am umplut vreo trei pagini de variante. Niciuna dintre ele nu m-a mulțumit precum aceasta. Astfel că nici eu nu cred că pot rezolva dilema. Mulțumesc de semn și de...cârcoteală:)