Magdalena Dale

Ecoul mării ascuns în sufletul meu – Scoică-n vitrină. Spuma unui val – Iarăși îmi plimb tristețea pe malul mării. La malul mării visez cu ochii deschiși – Zbor de pescăruș

Societatea Română de Haiku din București a publicat nr.35-2006 al revistei Haiku, revistă de interferențe culturale româno-japoneze fondată de Florin Vasiliu în anul 1990. În paginile ei, poetul

O vrăbiuță printre castanii-n floare – lumânări stinse

O vrăbiuță- Crengile desfrunzite Ca loc de popas Trunchiuri albe de copaci fără verde- Baie de soare Bobocii pe ram Inundați de lumină- Ciripit vesel Ziua mai

Frig înțepător Alb întretăiat de gri Frântă speranța În plină iarnă Multe zile cu soare Aburind ceaiul Un ger năpraznic Tânguitul crengilor Floare-n fereastră

Moartea unui om Un abur se ridică Doar un nor pe cer. Fărâmă de timp Este viața unui om Imensitate

Oceanul nopții Un glob galben de ceară Palid felinar În toiul nopții Tăcerea muzicală Singurătate Negru risipit Alungat de lumină Doar poezie

Zi însorită Rugininiul frunzelor Desenând pe cer Senin de toamnă Cu blândețe soarele Aurind frunze Un galben pictat Doar un verde al verii În așteptare

Verzi și galbene Pe crengile pomului Hoinăresc gânduri Anotimp de visare Îmbrăcat în ruginiu Covor de frunze Copac bicolor De strajă la fereastră Un gri întristat

Ploaia măruntă Stropii repezi de apă Lovind pământul Un bob translucid Rostogolit pe-o frunză În așteptare Umbra unui nor Pe o cupă de floare Strop de lacrimă

Pe drum de ape Petala de trandafir Călătorește Catifea însângerată Cuibărind o lacrimă

În calmul zilei Doar frunzele de-aramă Șoptesc speriate Că frigul ce-o să vină Va îngheța speranța

Valuri de verde Nuanțe liniștite Suflet odihnit Mici avioane Petele de culoare Cu coasa-n mână Singurătate Doar ecoul naturii Pătrunde-n suflet

(Fulger) Brazda în zig zag Taie bezna unei nopți Gri metalizat (Tunet și ploaie) Cerul încruntat Bate-n ușa norului Perdea de lacrimi

Clipă de clipă Secundele bat ritmul Unei melodii Dansatori fără voie Într-un vârtej anonim

Când cerul coboară pleoapa Și lacrimi repezi lovesc obrazul pământului Mantia răcoroasă a tristeții Înfășoară un suflet singuratic. Între un gri argintat și un gri mohorât Sufletul stă

(La malul mării) Brațul albastru Cu degetele albe Nisip mângâiat (Copac fulgerat) Strigăt disperat Brațe uscate spre cer Încremenire

Străjerii tăcuți Păzesc umbra de soare Frunzele cântă * Pe marea verde Pete multicolore Mă fură-ntr-un vis * Sunt ghem de vise Pierdut în labirintul De dor și lacrimi