Madalina STATE

pleoapa gandirii cu vinul ei amar curge langa tampla timpului minutele isi aseaza vlaga in cuvintele ei racoarea brusca a firii se intemeiaza in recea luciditate razboaiele devin eliptice si doar

din cer stau atrnate conceptele zarea intunecata poverile celor nefericiti ca margelele de sticla din coada imparatului o femeie stricata a inconjurat timpul cu degetele ei padure rasarita in

unicorn straveziu strabati ceasurile cu copita ta iluzorie lasi improbabilei tarani a taramului din cer o umbra mai palida decat vechea fotografie a acelei dupa amiezi in care ne amestecam cu

coboara timpul in gurile ceasurilor tampla amiezii inflorita ca o rana pe chipul zilei sangele limpede al secundelor legatura intima a trecerii cu incremenirea intr-un singur gand rotund,

albul si negrul circumstantei ma scot cu greu din balta moarta a gandurilor cât mai traiesc secundele în carnea zilei dupa ce ai decorticat toate semintele timpului sunt spaimantat de lupul ce in

plamada clipelor, bolboroseala cresterii lor , inchegarea in alt ceas, painea cruda a inceputului de zi ma imbraca cu haina lor intrebatoare rasucirea secundelor, rabufnirea lor in lumina altor

cuvintele se apropie cu gura lor flamanda spatele clipei e tatuat cu cerneala rosie vad fire de aur -sensurile absentez de la mine ca sa-mi dau inocenta perfecta cum sa nu cred in tine doamne

imi inversez camasa cu sangele pete pe poale salbatice buruieni imi infasoara pantecul tremur din maini ca sa scutur pamantul afinat al gandului prins de degete capul mi-e plin de vantul de

doarme in zorii improscati peste peretii camerei visul ii lamureste pe trasaturi rancezeala zilelor batranetea ta doamna ignora timpul se transmuta sensuri pe ridurile pleoapelor portret de

un cer de linii melci urca spre amuzamentul ingerilor pe foi platite de regi degenerati treizeci si noua deliruri intre coapsele macelarite de dorinta doua capete adunate intre solzii pestelui de

mai departe cu o secunda, cu un sens mai departe; infratiti in carnea cruda a inceputului de noapte, lupii savarsesc vindecarea prazii de ultima viata ramasa

ma holbam la gurile albite de salivă ale zorilor nopatea fugara cu silueta ei de acum subtire se strecura intre limbile lor de lumina; marturisirea chinuitoare a oglinzii cerului resemnata inchid

cai in galopul sangelui meu timpul saracit ca un pamant uscat de copitele lor trec paduri de ingeri de piatra aripile-straturi initiatice ale povestilor noastre ardoarea cu care imping ziua catre

doar tu puteai sa vii rasturnate toate intoarcerile cu care suspin in noapte o singura data pasii tai imi usuca gandurile ceata visului mi te-a adus aproape racorite de viciu toate spaimele sa

tacerea orei, misunarea distincta a fiecarei secunde in poala toata batranetea ta ziuă fricile, atatea , cuibarite in cuget trag catre tine doamne cu o arma prin care zaresc lipitura lumii

drum nesfarsit inocenta mea aceste locuri sunt din timpul scurs intre ochii dragonului scrib ecomimic pe al carui chip vedem fatala distictie a caderilor nu-i pasa din ce mar va musca asa cum

recapata-ti ignoranta in fata acestui vulcan, pierde-te fara de urma in sahul pe care il lasa lava in jurul cetatii, amintirile acelui furt ciudat pe care l-ai facut din iubire, zici tu, zgandare

linistea apei cerul fara imagine important era cum faramam realitatea in bucatile acelea marunte in fuga degetelor pesti isi naruiau aripile alergand dupa ele

cu degetele de gheta , paienjenoase el mangaie linistea gusta dulceata din ranile timpului-zilele inca o lume jupuita de vie ii zace in asternut si ii lucesc unghiile in oglinda analizei masa a

pelerin absent cu haina lunga ramasa mireasma drumului in nari tremuratoare teasta in vartejul gandurilor tacerea ta e istoria unei plecari

cum viata te imbraca in sensul asta labil cum lucrurile isi cauta fata si timpul, pe scena, isi ia costumele zilelor sa auzi ceea ce niciodata doar soapta ar putea indura secretul lacomiei de

cu starvul clipei in brate aminteste-ma lui timpul care pritoceste vinul amintirilor aminteste-ma lui invingatoare de el cu starvul clipei in brate e doar trecut pe aici imi sopteai dar de aici

muscatoare, cantatoare fecioara aerul se rarefiaza in preajma ta seara nu cade decat daca metafora ei se scrie pe sanul zilei inca din zori ceea ce nu e prevenit devine prevenitor in cazul

culeg din zabranicul zilei un ceas rasarit aiurea inauntrul lui lumea se chirceste posac ii sarbatoresc vaga lumina dinapoia dezastrului maschez cu indiferenta genele lui sarace si lipesc