tablouri invizibile

vocile culorilor descifreaza obscuritatea zorilor salivand la mierea soarelui; fagurele sufletului este, insa, \"pictat\" in \"resemnare\"; mana unui pictor nevzut isi inmoaie degetle in paleta noastra de lacrimi si amintirile viitoare ne tersar imagini nebanuite, vazute numai cu ochii mintii.

Cu drag,

ma holbam la acele dimineti plouate cu aur
noaptea atipise pe o bucatica de cer.
incerc sa observ ambiguitatea firelor de iarba care nu cresc,
dar dau numai peste niste tablouri invechite,
fara imagini...
Madalina, mi-a placut ce am citit desi pot spune ca puteai extinde ideea, ar fi iesit mult mai bine.
Sper sa nu te supere contra-poezia mea.:)
drag, Dana

dana nu ma supara poezia ta, dar cred ca e prea luminoasa, nostalgic personala; a mea e mult mai rece , mai arida, mai de inteles cu gandurile iesite viermi pe frunte ca si saliva de pe gura zorilor

Madalina cred ca sunt eu pe alta frecventa dar nu vad decat o zapaceala de idei... uite in versul 3 nu vad cine sunt acei \"lor\"... zorii? Mi se pare caraghios ca desi cuvantul implica la nivel formal ideea de mai multi in fapt e doar dimineata...
Uite ai si o mica greseala de tastare \"nopatea\"... nu m-ai convins cu poezia aceasta, astept ceva mai incisiv, mai in forta.