poem maniheist

albul si negrul circumstantei

ma scot cu greu din balta moarta a gandurilor

cât mai traiesc secundele în carnea zilei dupa ce ai decorticat toate semintele timpului

sunt spaimantat de lupul ce in vis mi-a

presarat jonctiuni necesare cu dintii ranjiti

ma amestec cu amintirile

le sarbatoresc ca pe niste morti vesnici si launtrici

doua jocuri unul langa celalat care se intampla reciproc

iesirea de urgenta a zilei e noaptea

logica banuitoare a hazardului ma inneaca cu

vatuite cuvinte pe gatul corvezilor