Poezie
indrazneala
1 min lectură·
Mediu
tacerea orei, misunarea distincta a fiecarei secunde in poala
toata batranetea ta ziuă
fricile, atatea , cuibarite in cuget
trag catre tine doamne
cu o arma prin care zaresc lipitura lumii
024058
0
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ai versuit u zilele cu artrozele lor , si mii de frici , mii , mii , catralioane , taceri , arme , lipituri
si uite-ma si pe mine cum vin intr-un picior schioapa , poate chiar fara un ochi , ..poate fara lentilele mele de poet necitit neauzit de nimeni in lume: tot cu indrazneala iti vin si zic- uite , sincer , poezia e scurticica si pot sa zic ca domiciliaza aici o oarecare ambiguitate descriptiva , nu lasi amanunte , nu lasi nimic in urma ta , doar indrazneala pe care o spui , cat ai zice \"peste\" apoi pleci , si in urma ta , ramane lumea la fel de neschimbata ,tacerea la fel d lalaie si tacuta , si in rest o mare lumina batrana , un soare batran care se stinge si el . cred ca iesea ceva frumos cu adevarat daca iti continuai ideea ta , o mai pendulai putin cat pentru o povestioara bine facuta.
cu dlag male male male ,
un pitic miic mic