Lory Cristea

Eu încă mai pot să mă scriu în solfegii Din picuri de ploaie pe drumuri de munte Mă simt ca un hoț stând la limita legii Și cer și pământ fiind gata să-nfrunte. E dreptul la vis și-l păstrez

Tristețile noastre comune În cer vor putea să se-adune Un munte imens de tristeți Un cumul de inimi și vieți. Tristeți de femei părăsite Pe lacrimi de dor dăltuite Tăceri mirosind a

De ce nu-mi dai voie să fiu? Nu pot să îmbrac iarăși hainele tale Și nu vreau a-mi preface spinii-n petale. Azi vreau să-nfloresc a pustiu... De ce ma obligi să respir , Apăsându-mi puternic

noi femeile suntem niște regine fără regat e drept avem cununi de diamante false bineînțeles și totul pornește de la pântecul nostru mai plat sau mai flasc tot pântec se cheamă adăpost de

Sărută-mă soare pe umeri și frunte Desculță când umblu prin gânduri cărunte Lumină te-așterne-ntre mine și ceață Când teama pe buze un zâmbet `mi-ngheață. Veghează când viața mă vrea ca o

parodie după \" Portret de femeie banală și eu poetic\" de Virgil Titarenco Ea - cu flaner de mohair Eu - jucăuș ca un fachir Privea nătânga stând la geam La trecători, și nu eram Când,

De iarbă să fiu după ploaie născând Mă pască doar mânjii cu botul flămând De fragă să fiu pe sub frunze și flori Culeagă-mă fete cu-obrajii bujori. De ploaie să fiu peste pajiști și grui Mă

Eu m-am născut precum o iadă În lanuri de trifoi, înalte La ceas de taină când pădurea Þesea descântece ciudate. Și ursitoarele veniră Femei alunecând șerpește Ce înfășoară firul roșu Pe lutul

Ninive-și alesese-o nouă cale Uitând cu totul rostul ei pe lume Larg deschizând nelegiuirii poarta Și lepădându-și vechile cutume. Domnu-a chemat pe unul dintre dânșii Pe care l-a trimis să

Din nori de lumină te toarnă ecou În stropii de ploaie, iubirea, din nou Și nu știu de ce toată iarba m-acuză De starea-mi de plantă și haina de frunză. Nu sta la taifas nici cu iedera

În zilele în care-s vânt și ceață Tu lasă-mă să fiu de negăsit Eu umblu la hotarul dintre viață Și moarte, să mă aflu deslușit. În gândurile mele răstignite Durerea va veni ca să se culce Și