Ca un nebun

Eu m-am născut precum o iadă
În lanuri de trifoi, înalte
La ceas de taină când pădurea
Þesea descântece ciudate.

Și ursitoarele veniră
Femei alunecând șerpește
Ce înfășoară firul roșu
Pe lutul proaspăt ce dospește.

Din incantația ciudată
Rostită soarta mea să fie
Mi s-a părut c-aud pe una
Scăpând cuvântul nebunie.

Și-abia acum se luminează
Descântecul, în a mea minte
Ca un nebun și zi și noapte
Eu rătăcesc printre cuvinte.