Poezie
De iarbă să fiu....
1 min lectură·
Mediu
De iarbă să fiu după ploaie născând
Mă pască doar mânjii cu botul flămând
De fragă să fiu pe sub frunze și flori
Culeagă-mă fete cu-obrajii bujori.
De ploaie să fiu peste pajiști și grui
Mă soarbă pământul în inima lui
De stele să fiu doar cu noaptea-mprejur
O rază de soare visând cum să fur.
Dar eu sunt o clipă-ntre viață și moarte
O mână de lut cu iluzii deșarte
Pe toată natura, stăpân numai eu
În joacă m-a pus, ca să fiu, Dumnezeu.
022599
0
EK