Crucea mea

cum se exprima asta...aaaaaa...nu credeam niciodata ca un poem imbracat asa frumos, fara sa fie dandy, precum un vers liber mi-ar produce un sentiment asa placut, in alb&negru.

Sub a dumnevoastra privire, Elena, ne-am lua ranita in spate
si-am porni cantand, prin munti, fara sa putem vreodata scapa de gustul pietrei si-al unei vechi legende dace...simpla coincidenta, oare?

Dragul meu, ori eu sunt prea obosita, ori te-ai exprimat tu prea poetic, n-am inteles nimic, mai ales ce e cu Elena, cu aaaaaa, si ...whatever. Multumesc de trecere:)
Lory

1 \"perfecta ca o statuie greaca\"= Elena...uf, nu puteam sa scriu Apollo, nici nu puteam sa-l asez pe Socrate la picioarele tale, ci doar pe Paris.
2 aaaaaaa= gest copilaresc :)
3 daca rasfoiesti un vechi manual de clasa 2-4 de romana vei gasi legenda unei femei dace, nu tiu minte,parca fiica lui Decebal, care se transforma in piatra pentru a nu fi capturata de legiunile romane, iar poemul tau abunda in munti, calcar si pietre.
Printre dealurile orasului meu mi-e usor sa fiu obiectiv :)), si incerc pun verdictul: suflet al pietrei-tu?
o noapte buna

In manualul de clasa a doua nu mai stiu, recunosc, dar de Micapora, fiica lui Decebal, am auzit:

Micapora si Bato au ajuns, din intamplare, in tabara romana, unde au fost nevoiti sa intre. Cercerasii romani o predau pe Micapora generalului Tettius Iulianus care, indragostindu-se de ea, amana pregatirile de razboi si o duce la Roma, unde o preda mamei sale, recomandand-o ca fiica de rege.Familia Iulia a primit-o cu deosebita atentie si i-a admirat comportarea ei demna de fiica de rege dac. Pana la urma, generalul Iulianus se casatoreste cu Micapora (in anul 90 ?). Micapora naste doi baieti gemeni, pe care ii boteaza Decebal si Iulianus.

Printre muntii mei (Retezat, Parang) mie mi-e si mai usor:)
noapte buna si tie:)
Lory

moto:
\"Imi pui cu bucurie o lume la picioare\"
(Lory Cristea)

cand se-ndeamna flacauashul
sa-i puna de zana-un nimb
Lory simte ca vrajmashul
din el vrea ceva in schimb...

Alcibiade, cum graieste,
in poem la Genuneanu
io zambesc asa, prosteste,
si-l indrum spre...Greuceanu!

Crucea mea e o poezie perfecta despre o realitate a oamenilor care uita ca nu doar ce e la suprafata conteaza, ci si interiorul. Multe lucruri par perfecte in aprenta... ,, Să nu te mire faptul că nu o port în spate/O țin întotdeauna în stânga mea, la piept.\" Genial final si u gand care merita sa reflecta. Oricat de grea ar fi ,,povara\" normalitatii nu trebuie urata, ci luata ca pe un dar ca avem macar si atat. Nu trebuie sa cadem in patima desarta de a ne vrea zei, cand putem fi oameni si doar atat. Strange crucea aceea mai tare la piept... ai sa vezi ca ti-e inima si cei pe care ii iubesti.

,,cand se-ndeamna flacauashul
sa-i puna de zana-un nimb
Lory simte ca vrajmashul
din el vrea ceva in schimb...``

Asa-i filmul nea` Mitica
De cand lumea si pamantul
Insa mie nu mi-e frica
Stiu ce vreau si-i tai avantul

Adrian, crucea spiritualitatii, a sortii, a eu-lui:)...uneori noi o facem sa fie mai grea. Multumesc de trecere prin ganduri.
drag - Lory

da, o poezie frumoasa, de cate ori intru aici gasesc inocenta si sinceritate... \"chestiuni\" fara de care o poezie nu poate fi reusita. remarc in mod deosebit prima si ultima strofa, sunt foarte bine \"inchegate\" si imi spun ca ai o mana sigura.
Este vorba de cineva(poate fi oricine..) care te priveste si te judeca superficial, iti acorda o atentie de \"suprafata\", iar tu prin acest \"discurs\" incerci sa-i atragi atentia(si noua implicit) ca de fapt esti alta, ca ai o inima-cruce care iti este echilibru.
felicitari, am trait ce-ai scris aici
drag,

Nici nu ma asteptam sa nu patrunzi adanc in versurile mele, lucru pentru care, iti multumesc:)
drag - Lory

O poezie frumoasa, profunda si cu rima.Da-i nainte, mie mi-a placut!

\"Ce știi tu despre mine privind pe din-afară?
Îmi spui că sunt perfectă ca o statuie greacă
.... ..................... ..........
E crucea mea de calcar și de normalitate
Sau punctul meu de sprijin care mă ține drept
...
Să nu te mire faptul că nu o port în spate
O țin întotdeauna în stânga mea, la piept.\"

|

Toți ne ducem CRUCEA-ACEST SIMBOL SACRU-
Îmi place poezia, claritatea și stilul

CRUCEA-\"Cand accepti sa mori tu insuti pentru cauza altora, ai si o mangaiere ca poti oferi viata ta ca mijloc pentru viata altora. \"

Marius, Erika, va multumesc de trecere prin ganduri:), si va citesc.
drag - Lory