Smalțul gândului

raza de soare rostogolindu-se sub talpă îmi gâdilă vârfurile picioarelor norul gândurilor ți-l atinge gând în răspăr jinduind lumina retragerii tale din mine unde să fug?ca să uit majusculele greșelilor mele frigul minciunilor mă apasă mai mult decât umbra sticlei tale de vin îmi descânt versul din mine, cioplitorule de speranțe poate aud poezia...și-mi cresc aripile viselor mult zgâriate de ghearele acoperite-n mănușile căsniciei ce frumos ne purtăm în marginea vieții atât de decenți înfășați unul în altul cu pânze de vorbe colorate șocant de stridente uneori ni se pierd privirile de căutările vremii devreme ne ești , monotonie pântecul ți l-am sărutat și ai născut un divorț în contul timpului acreditat până-n groapa gândurilor dăruind alte universuri... atât de singuri în lumile noastre păzim doar un \"Soare Comun\"