Poezie
Celui ostenit
starea de oboseală face loc versului în oala cugetării ...
1 min lectură·
Mediu
mă vei iubi mestecând clipa mea
agățată de tărmul libertății
până când amintirile devin vaze de sânge
oglinzile sufletului îmi cer să cadă la pământ
masturbație violentă a gândurilor
împărțite între cele două proiecte de lumi
mănușa timpului îmi fură anii
cenușa viselor îmi arde carnea
o nară de halucinantă simțire
îmi miroase îngălbenirea și frica
Braț de braț
contemplu pulpele ideilor tale mereu bune
cu tendințele mele prea joase
până-n centrul pământului
pe scara luceafărului alunecând
023.405
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Erika Eugenia Keller
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Erika Eugenia Keller. “Celui ostenit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/erika-eugenia-keller/poezie/144339/celui-ostenitComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKîți multumesc de trecere și gând , Bianca, dar poezia este un poem al celui ostenit, el își găsește puterea în el , nu în ceilalți... pentru a fi cu adevărat mai puternic și capabil de noi osteneli...
într-adevăr în ultima parte a poemului, se simte cedarea dar numai \"Braț de braț\" si doar în ora ostenelii...
într-adevăr în ultima parte a poemului, se simte cedarea dar numai \"Braț de braț\" si doar în ora ostenelii...
0
sa pot sa iti arat un drum drept si scurt ,
o singurare carare...
sa-ti fiu o floare
dar mai ales sa-ti dau o incredere in tine Mare!