Afirmație

alert nu i se potriveste o versificatie mai scurta?
fantastica! ametitoare!

Poate, dar asta e. Poemul a fost scris, dedicație tuturor poeților. Sper să se regăsească mulți aici. Și unii să nu se...
LIM.

puteai marșa în direcția asta, zic eu...o părere. Cu stimă!

Laudă de sine și infatuare în folosința poeziei (filozofice), o idee, cel puțin pentru mine, originală, care te îndeamnă să citești până la ultimul vers. Valurile acestei îndrăzneli bat puternic malul înțelesurilor obișnuite. Un fel de dulceață amară, care a umplut castronelul acestui poem, te îndeamnă să apuci lingurița și să te pui pe treabă. Toate versurile sunt gustoase.

Silviu, puteam marșa mult, am scris în grabă. Vezi dezgustul pentru cei ce se consideră doar ei poeți.

Constantin, mă bucur dacă sînt gustoase. Amarul e gustul meu preferat.

Cu mare prietenie, LIM.

LIM,
da, e o dedicație
știi prea bine să strunești cuvântul

noi pe care mal ne aflăm, LIM

*sînt un mare poet
zimbrii mi se gudură la picioare

Vă întind o mînă
nu din mocirlă vă scot
ci din timp.*

aprecieri!

același,
teodor dume,

titlul imi pare prea fortat.
\"sunt poet\" sau \"poet\" simplu cred ca adanceste.

Mă bucur că ați înțeles și că ați luat act. Poetul e cel ce nu se atinge nici măcar cu o floare. Poate mă înșel. Dar poetul nu mîzgălește cu șpreiul pereții, nu se coboară în suburban de dragul murdăriei, el știe linia poetică și o respectă. Dacă e o întrebare, noi ne aflăm bine ancorțai, pe ambele maluri, pe noi un vînticel nu ne afundă.
Cu mare prietenie, LIM.

Așa este, eu mă refer la alte atitudini. Cred că mă fac înțeles.
LIM.

poate doar \"un mare poet\"

\"sunt un mare poet
zimbrii mi se gudură la picioare
obosiți de veacurile trecute
când căprioarele fugeau de sub copite
mare cum soarele
cum pulsarii inimii tale înțelepte
nu îmi întorc privirea în timp
mă lingeau cîinii, mă mușcau târâtoarele,
aura cerului meu mai presus de orice cer
înghite universurile tăcerii
în galaxii mă scald și șterg luciferi
de-i arunc în subsolul creației.

Vă întind o mână
nu din mocirlă vă scot
ci din timp. \"

* final superb, într-adevăr!
* am mai făcut corecturi la cum vad acest text, sper sa nu te superi!

cu respect
și zâmbet,
pt.

[...] la felul in care văd eu acest text etc.

Mulțumesc de trecere și aprofundare. O să mai gîndesc și o să modific. Nu azi.
LIM.

atitudinile se subanteleg daca exista capacitatea/predispozitia. Mirific este atunci cand lasi sa se cearna ideea chiar prin sita cu gauri mai mici.

Mulțumesc. Mă bucur să am alături prieteni. Cu mare recunoștință, LIM.

Nu șiu de ce dar m-a atras subiectul. L-am citit răscitit, descoperind ceva anume. Titlul are o intensă legătură cu sfârșitul de parcă ar face parte din aceeași necunoscută; e strigător și se vede clar. Apoi miezul acestei lucrări se vede bine că dezvoltă în unanimitate titlul și subiectul acestei creații.
Îmi place cum este așezat și construit, poate în mică măsură o notă de puțin fortuism pe alocuri dar cade bine și așa. Poate a fost creat să evidențieze
acele lucruri, autorul cred că știe cel mai bine rostul fiecărei cărămizi.

Felicitări mi-a plăcut, succes pe mai departe!

Așa este, un text bine așezat, bine construit. Mă bucur că ai înțeles valoarea acestuia. A fost creat să evidențieze, așa e.
Ce să evidențieze, mă întreb?
Lipsa bunului apetit de poezie? Fiecare dintre noi ne putem erija în marele poet. Eu am făcut-o. Și o mai fac dacă e nevoie. Sper să nu mă autocitez :)
LIM.

...Sa te invidiez ca de pe acum te stergi cu luceferi?...
Filosofat/ zambit cu placere,
JO

Zîmbit și eu cu plăcere. Luceferi? Se găsesc destui :)
Mulțam de semn, LIM.

ai jonglat cu măciuci de foc,ți-a ieșit superb!cât curaj! asta demonstrează cunoașterea sinelui, pe care nu mulți îndrăznesc să o practice\"(!),remarcabil finalul!a ajuns adierea prieteniei până la tine?L

Da, a ajuns :) Mulțumesc pentru remarcă.

Poate că dacă-l treceai la persoana a III-a singular, i-ai fi imprimat o forță galactică.
Și titlul, eu aș zice că fie „Poetul”.
Părerea mea e că demersul poetic s-ar desfășura mai convingător dac-ar fi cam așa:
„Poetului / zimbrii i se gudură la picioare…” etc.
Și finalul: „Poetul vă întinde o mînă / nu din mocirlă vă scoate / ci din timp”.
Oricum, poemul are forță și asta contează. Cu mult drag, cu prețuire și prietenie,

Mă bucură această trecere. Nu o să modific, cu toate că ar putea fi mai bun.
LIM.