voi rosti totuși

mi-a plăcut lupta asta cu demonii și cu te iubesc-ul... Creșterea lor, împotmolirea, buzele întredeschise, imaginile sunt din nou reușite, nici eu nu spun cuvintele astea de teama demonilor, dar așa, ca o confirmare, e un text bun. Demonul crește! :)

alex

suna acel de_demonul

imi place acel te iubesc si demonul prinde puteri, mai ales ca vine dupa introducerea atent lucrata.

Alex, da, cuvintele ne guvernează viața, e greu să le rostim uneori.
Ștefan, așa este, am modificat acolo.

Vă mulțumesc pentru atenție și participare.
LIM.

da, e-adevărat, cuvintele spuse cu greutate au cea mai mare greutate.
demonii sunt tentați frumosului!
îmi sună, acest poem, ca o lecție de viață.

Ottilia Ardeleanu

Îmi place foarte mult această luptă cu demonul propriu, o luptă ce se întinde dincolo de noi, dincolo de dragostea noastră. Acesta este un poem bun, simpli, o zicere asumată și naturală.
Felicitări

Raul

Bun poemul. Dar mă tot ciocnesc de acest \"ce se mi tîrîie la picioare\" care nu dispare, încât mă întreb dacă nu cumva e intenționat formulat astfel. Văd că nu deranjează pe nimeni. Totuși, ar suna mai bine \"ce mi se tîrîie\", nu? A treia strovă e de-a dreptul superbă! Am lecturat tecstul de câteva ori cu o plăcere... demonică!

o bună înțlegere, cuvinte frumoase, trecere care mă încîntă. Vă mulțumesc.

domnule Popa, înțleg modul în care citiți acolo. Puteam zice \"demonul ce se tîrîie la picioarele mele\". Insă nu era suficient, nu arăta posesia. Demonul îmi aparține. De aceea am ales această formulare, chiar dacă poate fi interpretată în sensul pe care l-ați arătat mai sus.

...\"ce se mi se tîrîie la picioare?\" În fine, iertare pentru grava nepriceperea de care dau dovadă.

scuze, nu am văzut inversiunea. Scriu pe laptop și mai fuge cursorul. Eu îmi cer scuze. Mă gîndeam la expresia \"mi se rupe\", des folosită în poeme. Credeam că ați făcut o paralelă. Și nu am recitit textul.

e un poem bun.
dar nu știu, versul doi îmi ține limba. LIm, poate găsești un înlocuitor, ceva.

*demonii cresc cu fiecare vorbă
pînă la glezne
pînă la genunchi
pînă te împiedici și cazi
te doboră îți intră în gură să îți smulgă cuvintele*

aprecieri!
mă bucur atunci când am ocazia să te citesc.

multă stimă,
teodor dume,

domnule Dume, tocmai am modificat versul doi. Vă mulțumesc de trecere și cuvinte. Bucuria citirii e reciprocă.

E bine că te-ai decis să rostești totuși aceste cuvinte. M-a înfiorat poemul tău, starea aceasta de nerăbdare, incertitudine, așteptare, da, ți-a ieșit foarte bine totul.

Am citit cu drag,

Mihaela

mulțumesc de semn și buna receptare.