de ziua lui Alex

mai bine strunit, discursul din poemele tale, Liviu.
Ai reușit să concentrezi în câteva rânduri un mic univers.
Mi-a plăcut.

Cu aceeași stimă și prietenie,
Bot Eugen

de memorat

*panica se așterne mai ușor
în preajma ființelor mici*

felicitări, LIM!

același,
teodor dume,

Eeeee, ce versuri frumoase! \"alteori își ascut ghearele pe creierul meu.
fac pistoale din orice
și trag după mine de parcă viața mi-e în mare pericol\"
Așa de mult și așa de neștiute de parcă m-am spălat pe ochi cu apă rece de izvor...
Mi-am notat în memorie aceste figuri de stil și sunt bucuros ca și când aș fi venit de la vânătoare cu ceva în tolbă...
Felicitări LIM !

Eugen, o vizită ce-mi face mare plăcere. Mulțumesc.
Ioana, o să modific așa cum ați zis. Mulțumesc pentru buna apreciere.
Teodor, de asemea un cititor fidel al textelor mele. Vă mulțumesc de trecere și remarcă.

Cu mare prietenie, LIM.

un poem cizelat ,spiritual si pur,inefabil
felicitari

Ion Mihăilă, din păcate comentariul a ajuns mai tîrziu aici. Mulțumesc de trecere și bunele cuvinte.
Nache Mamier Angela, de asemenea mulțumiri pentru bunele vorbe.
Vă aștept cu aceeași plăcere, LIM.

\"fac pistoale din orice
și trag după mine de parcă viața mi-e în mare pericol\" - păi cum poate trage cineva în tine de parcă ți-ar fi viața în mare pericol?
sfidezi logica aici, sau ce?
nimeni nu va trage după tine de parcă ți-ar fi viața în mare pericol
și nici nu poți lua ăsta ca motivul pentru care se trage
de obicei se trage să-ți pună viața-n pericol
poate ai vrut să spui: trag după mine și parcă viața mi-e în mare pericol
oricum, nici așa nu are sens și e prea forțat

și să nu te revolți cum faci de obicei, aici se vede clar că am dreptate
uf

acela e cuvîntul lipsă, Laurențiu. SIMT. Și cine simte, înțelege. Nu e nevoie de multă rațiune.
LIM.

am să scriu și eu un poem cu_cuvinte lipsă să vedem cine-l înțelege
în orice caz, nici tu nu știi ce spui

Să nu transformăm în forum. Nu o să mai răspund.
LIM.

OK
..nici nu e nevoie :P

vin să-l felicit pe tânărul alex că s-a născut de ziua lui
măcar, când și când, să te simți asediat într-o lume în care prima regulă este aceea că...nu există nicio regulă.

foarte reușit poemul tău!!
plin de prospețime, de arome de cafea și fursecuri, în care ești un intrus al naibii de dorit și așteptat.
nu-ntreb cine a cedat primul...:D

remarc și eu chestia aprofundată de Laurențiu: când cineva trage în tine, normal că viața îți este în mare pericol și plusez cu ”fobie puternică dătătoare de satisfacții” ceea ce mi se pare o altă eroare de logică; fobia e în fond o repulsie și nicidecum nu-ți poate produce satisfacții.
destul de amical

este prima dată când panica...mă atrage, mă simt solidar cu aceste ființe care...dau ființă...satisfacții;
versurile au profunzimea poetică, dincolo de logica aparentă;

LIM,
ai dreptate. Cuvintele lipsă au o forță latentă, e mare lucru să poți realiza această absență care iradiază. Ar fi interesant un ciclu de poeme în felul ăsta.
Și la celălalt aspect ai dreptate, poți să ignori pe cei agresivi, pe cei care atacă (jignesc) persoana. În felul ăsta poate-și dau seama și revin la comentarea textului.

În primul rînd îmi cer scuze de întîrzierea răspunsurilor. Am fost plecat cîteva zile.
Gena, mulțumesc de bunele vorbe. Gentilă, ca de obicei.
Alberto, fobia aceea e ca și cum ți-ar intra pe pagină Anghel Pop. Nu e așa că-ți provoacă satisfacții? :)
Ninel, o foarte bună remarcă. Logica e aparentă pentru că se consumă logică. Totuși, poeticul primează. De aceea scriem poezii. Mulțumesc.
Ioana, de asemenea mulțumire. Ar fi interesant un asemenea ciclu. Mă gîndesc că tocmai cei ce acuză încărcarea textelor cu balast cedează la totala golire a acestora. Iar cînd au de gîndit (simțit) poezia, depun eforturi mari.

Vă mulțumesc și vă mai aștept cu aceeași plăcere, LIM.