Ion Mihaila

Recunosc că nu am atâta credință cât se cere unui om... Am luptat îndepărtând cu mâinile unei inimi de copil tufișurile ce creșteau în drumul meu spre adevăr. Mereu, peste noile comori de

m-am visat un simplu fir de iarba nu îmi doream mai mult căutam lumina și zburam încet spre fiecare răsărit deși aveam trupul firav aveam credința că voi ajunge la el chiar mâine m-am

Viața nu ar fi avut niciun secret dacă nu te-aș fi cunoscut pe tine m-ai întrebat dacă sunt nemuritor iar eu mi-am lipit începutul de sfârsit ca pe-o Banda a lui Moebius sa-ți pot

azi nu m-am uitat la mine când am plecat de-acasă... am luat, grăbit, pe umeri zielele \'acelea lungi cu așteptările dând ocol Pământului, mi-am pus în buzunar cele câteva priviri de

Am crezut Că nimeni nu mă poate iubi Că sunt lăsat singur De către Soartă Ca de-o mamă neglijentă Și doar Soarele Mă mai salută Ca un tip binecrescut De două ori pe zi ........ nu am avut

Sînt momente în viața noastră Cînd credem că Dumnezeu ne-a uitat Dar El... nu ne poate uita niciodată Doar noi uităm de El Doar noi Îl uităm Fiindcă Dumnezeu este în noi EL este mereu în

Cuvintele mele rostite odată-n lumina soarelui din ochii tăi s-au uscat acum, s-au scorojit ca niște frunze... ieri, un vânt rece de toamnă le-a strâns pe toate lângă zidul înalt la

te-ai amuzat destul! arunci cu boabe de mărgele pe luciul inimii mele iar cercurile concentrice ce-aleargă spre malurile ei par că nu ajung niciodată la tine cercurile sunt cât o

dragostea mea nu știe să mănânce cu furculița și alte tacâmuri din argintăria civilizației, ea dorește să simtă în vârful degetelor sarea din sărutarea ta... nu aș suporta să tai dorul

nu ceream prea multe vroiam doar să te văd după atâtea secunde așezate pe săptămâni, pe luni, pe ani... doar să văd acel chip lipit de suflet și enigmatic precum Giulgiul din Torino nu

Să mă ierți că mă hrănesc cu sufletul tău bun! Că Dumnezeu nu-i iartă pe gurmanzi, o știu, că ei nu pot ține post negru sau alte rânduieli de peste an… dar nu-i sărbătoare pe lumea asta să

spui deseori că ți-este dor de mine dar ai început să crești pe fundul oceanului și te-ai ascunde de mine chiar printre stele dar acolo te-ai întâlni chiar cu sufletul meu rătăcit demult pe acolo

făceam contestații la toate examenele cu viața prea mulți îmi ocupau fraudulos locul unde puteam fi iubit 12 cu 24. poate sunt doar un țăran crescut la oraș care și-a luat albia și își mai

Rămăsesem prins între Vis și Realitate Ca între ușile unui troleu. Le puteam simți Pe-amâdouă cum mă apasă În aceșlași timp. Apucat cu fața spre realitate Mi-era teamă că se va vedea Pe

Eu sunt tăcere Ca tu să fii cântec Eu te aștept și stau pe glezne Doar ca tu să alergi sau aproape să zbori Închid ochii Și-abia acum, te văd Îmi pun palmele la urechi Și te aud șoptind Ești

Tu nu te-ai simți Copleșită, Ca și mine, De acest copac? E minunat Cum poate el Împacheta lumina Și o face frunză, Cum bea el Razele soarelui Și apoi ne-mbată pe noi Cu

Învață-mă să zbor până la stele Chiar dacă eu nu știu nici să ajung la tine, Învață-mă să merg în degetele mele Așa cum știu să scriu, durerea cel mai bine. Salvează-mi măcar zborul, de poți să

mi-aș fi dorit să nu fi fost bogat, să număr ultimii bănuți pentru pîine iar la ușă, să-mi bată Fericirea să-i achit ultima rată... așa m-am visat eu, proprietar de fericire, să ud în

Câteodată, mă gândesc că viața mea a fost într-o pastă de pix... s-a scurs mereu albastră înconjurată întotdeauna de imensitatea albă a unei coli... viața mi-a fost, poate, doar un

Cum aș putea să te descriu femeie, Când tu ești înger ? Cum să te iau în brațe ca pe un copil Și să te arunc spre cer, Când aripile tale te duc Dincolo de nori ? Cum să privesc în ochii

O să vină toamna Și vor pleca toate păsările Ce și-au făcut cuib în sufletul tău... Ce să le spun acum ? Le-am adus în primăvara unei priviri nevinovate, le-am spus că vor avea o climă

dacă-aș vrea să fiu un fluture tot prin tine aș deveni... mai știi, eram atunci precum omida care se târa cotidian pe creanga banalității până în ziua când m-ai prins în dragostea ta ca