aritmetica vieți
Recunosc că nu am atâta credință cât se cere unui om... Am luptat îndepărtând cu mâinile unei inimi de copil tufișurile ce creșteau în drumul meu spre adevăr. Mereu, peste noile comori de
IMIon Mihailaun simplu fir de iarbă
m-am visat un simplu fir de iarba nu îmi doream mai mult căutam lumina și zburam încet spre fiecare răsărit deși aveam trupul firav aveam credința că voi ajunge la el chiar mâine m-am
IMIon Mihailaa plus b
Viața nu ar fi avut niciun secret dacă nu te-aș fi cunoscut pe tine m-ai întrebat dacă sunt nemuritor iar eu mi-am lipit începutul de sfârsit ca pe-o Banda a lui Moebius sa-ți pot
IMIon Mihailasavoarea ochilor străini
azi nu m-am uitat la mine când am plecat de-acasă... am luat, grăbit, pe umeri zielele \'acelea lungi cu așteptările dând ocol Pământului, mi-am pus în buzunar cele câteva priviri de
IMIon Mihailafrunză
Sunt gol pe dinăuntru, gol pe dinafară gândurile-mi sunt numai piele și os... pot suporta arșița acestei veri, gerul siberian anunțat ce-și-nfige colții în coastele mele dar cum mă
IMIon Mihailacuvintele mele
Cuvintele mele rostite odată-n lumina soarelui din ochii tăi s-au uscat acum, s-au scorojit ca niște frunze... ieri, un vânt rece de toamnă le-a strâns pe toate lângă zidul înalt la
IMIon Mihailacercuri
te-ai amuzat destul! arunci cu boabe de mărgele pe luciul inimii mele iar cercurile concentrice ce-aleargă spre malurile ei par că nu ajung niciodată la tine cercurile sunt cât o
IMIon Mihailadragostea mea crescută fără bonă
dragostea mea nu știe să mănânce cu furculița și alte tacâmuri din argintăria civilizației, ea dorește să simtă în vârful degetelor sarea din sărutarea ta... nu aș suporta să tai dorul
IMIon Mihailanu ceream prea multe
nu ceream prea multe vroiam doar să te văd după atâtea secunde așezate pe săptămâni, pe luni, pe ani... doar să văd acel chip lipit de suflet și enigmatic precum Giulgiul din Torino nu
IMIon MihailaÎnmuguritul tău suflet
Să mă ierți că mă hrănesc cu sufletul tău bun! Că Dumnezeu nu-i iartă pe gurmanzi, o știu, că ei nu pot ține post negru sau alte rânduieli de peste an… dar nu-i sărbătoare pe lumea asta să
IMIon Mihailaacelași index
prin mine trec diagonalele unei lumi în care te-ai închis căutându-ți mereu centrul de greutate ai crezut în vorbele lui Arhimede că-ți trebuie doar punctul de sprijin pentru a face ca
IMIon Mihailatoamna în care frunzele nu au mai vrut să cadă
spui deseori că ți-este dor de mine dar ai început să crești pe fundul oceanului și te-ai ascunde de mine chiar printre stele dar acolo te-ai întâlni chiar cu sufletul meu rătăcit demult pe acolo
IMIon MihailaCâteva lucruri despre viață
făceam contestații la toate examenele cu viața prea mulți îmi ocupau fraudulos locul unde puteam fi iubit 12 cu 24. poate sunt doar un țăran crescut la oraș care și-a luat albia și își mai
IMIon MihailaAm uitat cum e să ai sufletul gol
Rămăsesem prins între Vis și Realitate Ca între ușile unui troleu. Le puteam simți Pe-amâdouă cum mă apasă În aceșlași timp. Apucat cu fața spre realitate Mi-era teamă că se va vedea Pe
IMIon MihailaEu sunt tăcere
Eu sunt tăcere Ca tu să fii cântec Eu te aștept și stau pe glezne Doar ca tu să alergi sau aproape să zbori Închid ochii Și-abia acum, te văd Îmi pun palmele la urechi Și te aud șoptind Ești
IMIon MihailaOdă copacului anonim
Tu nu te-ai simți Copleșită, Ca și mine, De acest copac? E minunat Cum poate el Împacheta lumina Și o face frunză, Cum bea el Razele soarelui Și apoi ne-mbată pe noi Cu
IMIon MihailaÎnvață-mă!
Învață-mă să zbor până la stele Chiar dacă eu nu știu nici să ajung la tine, Învață-mă să merg în degetele mele Așa cum știu să scriu, durerea cel mai bine. Salvează-mi măcar zborul, de poți să
IMIon MihailaUltima rată la fericire
mi-aș fi dorit să nu fi fost bogat, să număr ultimii bănuți pentru pîine iar la ușă, să-mi bată Fericirea să-i achit ultima rată... așa m-am visat eu, proprietar de fericire, să ud în
IMIon MihailaViața mi-a fost, poate, doar un cuvânt
Câteodată, mă gândesc că viața mea a fost într-o pastă de pix... s-a scurs mereu albastră înconjurată întotdeauna de imensitatea albă a unei coli... viața mi-a fost, poate, doar un
IMIon MihailaCutia cu bomboane de ciocolată
Cum aș putea să te descriu femeie, Când tu ești înger ? Cum să te iau în brațe ca pe un copil Și să te arunc spre cer, Când aripile tale te duc Dincolo de nori ? Cum să privesc în ochii
IMIon MihailaIar ei învățau să zboare prin tine!
O să vină toamna Și vor pleca toate păsările Ce și-au făcut cuib în sufletul tău... Ce să le spun acum ? Le-am adus în primăvara unei priviri nevinovate, le-am spus că vor avea o climă
IMIon MihailaM-ai lăsat să invit la un vals, curcubeul
dacă-aș vrea să fiu un fluture tot prin tine aș deveni... mai știi, eram atunci precum omida care se târa cotidian pe creanga banalității până în ziua când m-ai prins în dragostea ta ca
IMIon MihailaGândurile mele ca o haită de lupi
Aș vrea să mă rătăcesc în tine ca într-o pădure să te strig, să mă asculți cu toate frunzele tale care, uneori, se mișcau chiar și atunci când îmi țineam răsuflarea... dar tu simți
IMIon MihailaCe ospătar elegant, inima mea!
Inima mea nu mai găsea de muncă pe nicăieri n-a avut încotro și s-a angajat ospătar. Ce ospătar elegant, inima mea! ...a venit aseară, ușor, la masa ta și a încercat să ia
IMIon Mihaila