Ion Mihaila

Știam să împart Fericire..... Știam Să arunc cu arginți La mâinile întinse Ca la un rege, Știam Să sărut mâinile întinse Ca sluga ce i se oferă această onoare, Știam Să spun unui

Știu că n-o să te am niciodată, am mai discutat asta... totuși, așa ridicat cu fruntea lipită de stele sărutând în genunchi luna cu tălpile pe nori de promisiuni am reușit să-mi rup ca pe-o

Era-n ziua aceea când sufletul tău-pasăre mi-a adus o floare să o sădesc adânc în pământul sufletului și să-mi acopăr ochii care te-au privit cu fiecare petală a ei. De atunci, văd doar

Știu că n-o să te am niciodată Dar tot mai sper Să pot număra toate stelele Până la ziuă, Să pot tăia cerul felii Cu acel cuțit Pe care-l răsucești Cu-atâta cruzime În inima mea Atunci când

Cu mine ai-nvățat Să asculți șoaptele vântului, Să simți cum răsăritul trage cortina nopții trosnind din încheieturi marginile cerului... Cu mine ai-nvățat Să asulți glasul

Mi-am imaginat că suntem ca două banale trenuri ce nu se vor întâlni niciodată... ne-am întâlnit odata, într-o gară și-am stat alături câteva minute până au coborât din noi toate

mi-aș dori să ne plimbăm amâmdoi în VIITOR pe râul care izvorăște din ochii tăi adânci și să bem apă de la izvorul lacrimilor ce le-am adunat așteptându-te... nu mai pot permite

Cădeam...... încercam să-mi sprijin sufletul meu sfâșiat de privirea Ei blândă, a închis ochii.... și am căzut ! m-ai prins Tu în palma șoaptelor tale la miez de noapte atunci când credeam

Aseară mi-am făcut bagajele să mă mut din sufletul tău. M-au condus la gară zilele frumoase iar ultimele tale cuvinte mi-au cumpărat bilet la clasa a II –a. În ușă m-ai întrebat: -Tu

Tu mi-ai tors dragostea din suflet și-apoi ai înfășurat-o odată cu privirea într-un ghem și l-ai ascuns în ochii tăi adânci.... mă rog zile-n șir să vii cu ochii cât mai aproape de

Să înțelegi un suflet de femeie Să ai curajul doctor să îi fi Și să mai crezi că ai găsit a vieții cheie Of,tinere cât de nebun mai trebuie să fi ! Aș vrea ...și Doamne ce-aș mai vrea să

Paharul divide sticla așa cum clipele împart viața noastră în mai multe felii și nu știu dacă până acum și-a pus întrebarea vreun semen cum.... Cineva și-ar dori să trăiască Viața ca un Întreg,

atâtea ne apropie, atâtea ne despart prea multe ne-au unit prea multe ne fac imposibilă iubirea sunt multe care ne fac să suferim, care ne fac să ne iubim, care ne fac să ne supărăm, care

Merg pe marginea unui cuvânt ca pe balustrada unui pod de pe care aș fi sărit pentru tine.... strâng între dinți prima și ultima lui literă și-l mângâi pe creștet ca pe copilul

maxima, Diamant de înțelepciune săvârșit din foamea de absolut.

Altădată, Îți țineam calea la fântână... Știam Că nu poți trăi fără apă Altădată, Te găseam la horă Te-ntâlneam la bâlci, la târg Dar ne-am pierdut pe noi, Noi, azi nu le mai știm Poate

Există Ceasuri care se opresc Refuzând atingerea Ultimei secunde Pe care o aruncă Precum expectorația unui acces de tuse Chiar dacă ar fi renegat De Timpul Universal. Există inimi

„Majestate, versurile se desprind de noi Ca frunzele moarte de copaci” Mihai Eminescu către Carmen Sylva(Regina Elisabeta) Aseară m-am rătăcit în sufletul ei iar în acel întuneric căutam

Odată te-am pierdut printre gânduri iar inima m-a legat la ochi și m-a pus să te caut.

Dacă aș afla Că vei mai trăi Doar câteva clipe Aș intra în panică Fiindcă nu știu Să-ți spun toată dragostea mea Care nu încape Într-o singură viață Aș agăța De sufletul tău zburând către

Promoție! Dăm Fericirea în rate Cu dobândă Mai mică decât Speranța voastră de viață și comision zero Banca Multinațională Mai are Produse Suficient de atractive: Grija zilei de

Dacă ea nu mă poate înțelege Atunci voi ruga Florile de măr Să vorbească în locul meu Dacă ea nu crede În dragostea mea Voi ruga apusul soarelui Să-mi întindă tot sângele Sufletului rănit