Ion Mihaila

Ion Mihăilă Născut în municipiul Turnu-Măgurele în urmă cu aproape 40 de ani, s-a îndrăgostit iremediabil de orașul care avea să devină și el municipiu, Roșiorii de Vede prin oamenii care i-au

Nu am știut Că eternitatea se poate rupe Precum o pâine întreagă Și împărțită Fiecărui suflet curat așteptarea ta - un infinit ca o ecuație căreia de curând i-am aflat

ALRO Atât de aproape de mine Ești ca o minune zâmbetul tău aruncă petale de trandafir peste sufletul meu privirea îmi face să înflorească magnoliile ce așteptau în inimă de câțiva

Eu știu că m-ai uitat.... Dar ce ușor ai uitat acele lucruri Care mă făceau Să-ți prind stele în păr Și să împletesc razele soarelui Cu părul tău bălai... Acum locuiesc La o margine de

Of! Cum de nu mi-am dat seama Că dragostea-i , de fapt, Doar o mlaștină ! Simt cum În fiecare zi îmi trage liniștea spre adâncuri întunecate cum simt o palmă pe gura sufletului mă

Am așteptat s-adormi Să pot fura luna Să o pun la fereastra ta Din vis te vei trezi Și-atunci ai să mă vezi (am citit undeva Că ochii frumoși Nu trebuie să-i închizi niciodată Nici măcar în

Spune, cititorule când citești aceste rânduri daca ele ar trece de monitorul tău și te-ar lua în brațe mi-ai simți inima cum bate pentru tine ?! ai simți cum respiră poezia și mi-ai spune

dacă o frunză ți-ar răni sufletul și ar curge suficient sânge cât să pierzi toată dragostea ce ai face ? Dacă ți-aș săruta Aripile sufletului tău de fluture și

...tu știai câte stele cad în sufletul meu atunci când nu pot dormi ? stele de gheață cad în această peșteră pe care credeam că o cunosc- sufletul meu ! De ce , noaptea, Aleargă de

Un înger m-a-ntrebat De ce privesc oglinda Cu-atâta ură i-am răspuns: mi-aș fi dorit ca ochii mei să aibă culoarea cerului și a mării ! îngerul îmi răspunde: Dar ochii tăi Sunt

Privesc acest foc de tabără cu lemne trosnind iar în flăcările dansând, nu știu de ce văd chipul tău zâmbind acel zâmbet trece prin mine ca o stea străbătând cerul de parca s-ar fi

într-o zi am început să ud o floare prinsă și….prinsă într-un ghiveci frumos în prima dimineață nu am găsit apă, dar am udat-o cu lacrimile mele seara, am încercat s-aduc

Nu-mi pasă de Această caniculă De peste 37 de grade Celsius Nici gradele Fahrenheit Nu mă înspăimântă Cât de multe sunt..... Aceeași stare Pe scări diferite Mai fierbinte Ca sufletul

De ziua ta..... Aș fi dorit să fiu Un tort Iar gândurile mele-lumânări În care să poți sufla Ca-n fiecare vis al tău... Ca fiecare vis Să prindă viață... Veselia mea Să fie o sticlă de